Sa avem grija ce ne dorim, caci Dumnezeu ne poate indeplini cererea 01 Mar Sunt obosit de atâta muncă și de văzut aceeași oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă și nevasta-mi servește același fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat, să stau liniștit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că ea vrea mereu să se joace cu mine; nu mă înțelege că sunt obosit. Și tatăl meu mă deranjează câteodată, soția mea la fel, … și între nevastă, fiică, tată, încep să înnebunesc. Vreau liniște. Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniștesc și parcă uit de toți și toate. Dintr-o dată apăru un înger înveșmântat în lumină! - „Pace ție! Pentru tine am venit!” Cine ești și cum ai intrat? - „M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ți ascult plângerile și … ai dreptate! A venit timpul să te „odihnești”. - Asta nu este posibil, asta înseamnă că trebuie să mor. - „Așa este, vei muri. Nu ai să mai întâlnești mereu aceeași oameni, nici nu mai trebuie să-ți suporți nevasta veșnic nemulțumită, nici pe micuța ta fiică, nici să asculți sfaturile tatălui tău”. - Dar ce se va întâmpla cu totul, cu serviciul meu…? - „Nu-ți face probleme, la firma unde lucrezi tu, au găsit deja pe altcineva; și acel cineva, bineînțeles, este fericit pentru că nu avea serviciu”. - Și soția mea și copilul meu? - „Soția ta va întâlni un bărbat bun, care o va respecta și admira pentru calitățile sale, și care va avea răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproșeze nimic. Și-n plus, va avea grijă de fiica ta, o va iubi mult ca și cum ar fi a lui; și oricât de obosit ar veni de la serviciu, va avea răbdare să se joace cu ea și vor fi foarte fericiți”. - Nu! Nu pot să mor! - „Îmi pare rău dar decizia a fost luată”. - Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune „Te iubesc” soției mele și nici nu îmi mai pot îmbrățișa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă. - „Dar, nu asta doreai?…ODIHNĂ. Acum te poți odihni etern, dormi pentru veșnicie”. - Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…! - „Ce ai, iubitule? Ai un coșmar?” – îmi șopti soția mea, trezindu-mă. - Nu, nu a fost un coșmar, a fost încă o șansă. ___ Ai grijă de familia ta. Cred că această pildă te-a făcut să reflectezi, omule. Pentru că, de cele mai multe ori, așa gândești și…tu! Un comentariu Publicat de cerul_meu_senin pe 1 martie 2013 în CASATORIE, CRUCE, FAMILIE, VEŞNICIE, VIAŢA Dar el cum a putut ? 25 Feb Se spune că sfinţii vor judeca lumea, dar care sfinţi? Cei care au trăit pe vremea Mântuitorului sau cu sute de ani înaintea noastră? Nu, nicidecum. Ci acei sfinţi contemporani nouă, care au trăit aceleaşi vremuri pe care le-am trăit şi noi, în aceeaşi lume murdară şi plină de ispite, doar că ei au ştiut cum să moară faţă de cele pământeşti, să se dezlipeasă de toate „dulceţile” acestei lumi trecătoare şi să trăiască numai pentru suflet care este veşnic, nemuritor. Deşi au avut trup neputincios ca şi noi, au ştiut cum să şi-l sfinţească şi să rămână nepătaţi în aceeaşi lume de păcat în care am trăit şi noi. Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci au ajuns la starea de desăvârşire luptând neîncetat cu păcatul, o permanentă nevoinţă. Aşadar, aceşti sfinţi ne vor judeca pe noi. Dar tare mă tem că nu numai ei ne vor judeca, ci şi oamenii. Care oameni? Oamenii simpli de lângă noi, colegii noştri, prietenii, vecinii sau chiar familia noastră. Cred că fiecare are la servici, la şcoală sau chiar în casă pe cineva vrednic de urmat, un model. Să ne gândim că acest „cineva” ne-ar putea fi martor la Judecata de Apoi. Cum aşa? Păi dacă el a putut să rămână curat, a putut să fie bun, să postească, să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, noi, trăind în aceeaşi lume murdară, loviţi de aceleaşi ispite, oare n-am putea să facem la fel? Cu siguranţă că da, cu atât mai mult că e şi el om neputincios ca şi noi. Când la Judecată vom încerca să ne scuzăm cu: „N-am ştiut, Doamne!” sau „N-am putut, Doamne!”, Dumnezeu ne va răspunde: „Dar el cum a putut, cum a ştiut?…” şi ni-l va pune în faţă ca martor pe acela „mic” şi „neînsemnat” pe care noi l-am nesocotit în viaţă, l-am desconsiderat sau chiar l-am batjocorit, socotindu-l nebun, deplasat … O cântare religioasă spune aşa: „Ce oameni sfinţi sunt unii din cei cu tine acum / Şi tu să fii de dânşii, cât mii de ani de drum.” Şi e cât se poate de adevărat … Am trăit cu drepţi pe lângă noi, printre noi şi n-am ştiut, sau mai bine zis, n-am vrut să ştim, am ţinut ochii închişi ca să nu vedem, să nu primim lumina, adevărul şi ne-am complăcut minciunii şi întunericului. Înfricoşător lucru trebuie să fie să ai ca martor la Judecata de Apoi din prietenii tăi de la servici, de la şcoală sau chiar din familia ta. Fiecare la locul de muncă, acasă sau în oricare alt colectiv, ar putea fi un model pentru ceilalţi şi implicit martor. Cu noi ar putea judeca Dumnezeu lumea. Dar mai bine să dea Dumnezeu să nu fim niciunul de mărturie, ci să fim cu toţii, tuturor spre mântuire! Scrie un comentariu Publicat de cerul_meu_senin pe 25 februarie 2013 în ADEVAR, CREŞTINUL, DUMNEZEU, FAMILIE, ISPITE, MANTUIRE, MOARTE, OMUL, PACATE, POST, SFATURI, SUFLET, VEŞNICIE, VIAŢA, ZIUA JUDECĂŢII Nu sunt atat de saraca… 16 Feb Nu sunt atât de săracă încât să nu am ceva de dăruit din puţinul meu. Nu sunt atât de săracă încât să ţin uşa casei închisă şi să îmi doresc singurătatea. Nu sunt atât de săracă încât să nu am o vorbă bună pentru un om care are nevoie de susţinere morală. Nu sunt atât de săracă încât să nu am lacrimi pentru a plânge alături de un prieten. Nu sunt atât de săracă încât să nu am zâmbete pentru cei care le-au uitat. Nu sunt atât de săracă încât să nu dau din forţa mea celor aflaţi la pământ. Nu sunt atât de săracă încât să nu am o mângâiere pentru un suflet îndurerat. Nu sunt atât de săracă încât să nu am gânduri frumoase pentru oamenii din viaţa mea. Nu sunt atât de săracă încât să nu mai cred în oameni doar pentru că unii m-au minţit. Nu sunt atât de săracă încât să uit să le fac oamenilor câte o bucurie. Nu sunt atât de săracă încât să ţin braţele încrucişate în loc să ofer o îmbrăţişare. Nu sunt atât de săracă încât să nu pot ierta. Nu sunt atât de săracă încât să stau numai cu mâinile întinse pentru a primi. Nu sunt atât de săracă încât să îmi vând sufletul pentru lucruri şi bani. Nu sunt atât de săracă încât să îmi pierd valorile. Dar cu regret constat că sunt prea mulţi săraci în jur… Irina B. Scrie un comentariu Publicat de cerul_meu_senin pe 16 februarie 2013 în BUCURII, DUMNEZEU, FAMILIE, FERICIRE, FERICIREA, LIBERTATE, OMUL, PRIETENIE, VIAŢA Uitam … 31 Ian Uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte pe care ni le oferă viaţa. Uităm să privim cerul, să observăm stelele, să auzim păsările, greierii, să admirăm pomii, florile, lucrurile frumoase. Uităm să fim veseli, pentru că-i lăsăm pe alţii să ne indispună. Uităm să dăruim, pentru că suntem prea preocupaţi să adunăm. Uităm să legăm prietenii şi uităm să le menţinem. Uităm oamenii care au însemnat mult pentru noi cândva, şi-i uităm pe cei care ne iubesc. Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi, dar nu le uităm pe cele urâte. Uităm să întindem o mână unui suferind. Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să îmbrăţişăm. Uităm să spunem „mulţumesc” „te rog” „iartă-mă” „te iubesc”. Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative. Uităm să fim fericiţi cu ceea e avem, pentru că suntem prea concentraţi cu ceea ce nu avem. Uităm până şi de Dumnezeu pe Care Îl invocăm doar atunci când avem temeri sau neajunsuri. Uităm să iertăm. Uităm să iubim. Uităm să trăim, căci suntem prea ocupaţi să existăm… Irina B. Un comentariu Publicat de cerul_meu_senin pe 31 ianuarie 2013 în FAMILIE, FERICIREA, LIBERTATE, OMUL, PRIETENIE, VIAŢA Femeia este ca o oglinda care reflecta chipul barbatului 14 Ian Bărbatul este destinat să ducă greul luptelor vieţii şi să slujească altarului. El pune plinătatea forţelor spirituale ale personalităţii sale în independenţă faţă de devenirile existenţei, împotrivindu-se dominaţiei stihiilor trecătoare. Femeia este predestinată iubirii. Destinul ei nu este mai puţin încărcat de slavă. Ea nu se împotriveşte, ci imprimă unei stări trecătoare eternitatea sa. Ea este aleasă să fie preoteasă în creaţie. Punând în iubire plinătatea înzestrărilor sale, ea îşi leagă toate speranţele de iubire. De aceea ea este mai strâns legată de toate tainele vieţii. Înţelegerea Tainei Căsătoriei e mai aproape de inima femeii. Îmbrăcată în frumuseţea regăsită a asemănării cu Dumnezeu, ca un cristal învăluit de lumina soarelui, femeia are în creştinism mişcările sufletului îndreptate din lumea văzută spre lumea nevăzută, spre tainic, spre Dumnezeu. În iubirea femeii este prefigurată unirea pământului cu cerul. Ursita femeii este mai ales aceea de a-L căuta şi afla pe Hristos în Taina Căsătoriei. Gustând din dulceaţa binefacerilor divine, pe care numai experienţa trăită poate să le descopere, ea se ridică spre Dumnezeu ca mireasă şi se dăruieşte lui Dumnezeu până la jertfirea de sine. În acest sacrificiu este cuprinsă atât iubirea mirelui său cât şi naşterea de prunci. De fapt, aceasta este şi temelia “Cetăţii lui Dumnezeu”, a cărei piatră unghiulară e Taina Nunţii. Afinitatea cosmică pe care fiinţa femeii o are cu elementul ceresc, prin care se descoperă sensul divin al căsătoriei creştine, reiese din faptul ca ea este ultima creatură zidită de mâinile lui Dumnezeu, între îngeri şi femeie se cuprinde tot universul. Prin femeie, creaţiunea este chemată la desăvârşire şi înveşnicire. Ea nu apare pe ultima treaptă a existenţei ca un cast decor al cosmosului şi nici ca un fragment de realitate prin care se plineşte o lacună a creaţiei. Bărbatul a fost chemat să fie colaborator cu Atotţiitorul în creaţie. El e factorul dinamic al dezvoltării şi spiritualizării progresive a creaţiunii. Lumea are pe bărbat drept capul ei, centrul ei ontologic. Femeia însă, după Sfântul Apostol Pavel, e “slava bărbatului” (I Cor. XI, 7). În puritatea sa luminoasă dintâi, ea este ca o oglindă care reflectă chipul bărbatului, îl descoperă lui însuşi, iar prin acest lucru îl predispune unirii cu Dumnezeu. În acest fel, ajutorul pe care îl acordă bărbatului este acela de a se înţelege pe sine, de a-şi realiza în lume destinul propriu, dar în acelaşi timp şi de a-şi realiza împreună un destin comun specific vieţii creştine. Printr-o supremă încordare şi activitate creatoare, care presupune o întrepătrundere cu harul divin, omul trebuie să devină făuritorul unităţii făpturii. Femeia rămâne puterea receptivă a elementului divin. Vocaţia cea dintâi a Creaţiunii, care constă în “unirea naturii create cu energia dumnezeiască necreată” e rânduită în planul providenţial a se împlini prin femeie. Ea va mărturisii în lume, prin faptul că rămâne o icoană a paradisului ce nu poate fi dat uitării: ultimul act în timp al iubirii divine creatoare, dar mai mult decât atât, va reflecta şi va împărtăşi această iubire în universul nou, spiritual, pe care îl creează împreună cu bărbatul în Căsătorie. deveghepatriei.wordpress/2013/01/14/femeia-este-ca-o-oglinda-care-reflecta-chipul-barbatului/ 3 comentarii Publicat de cerul_meu_senin pe 14 ianuarie 2013 în CASATORIE, DRAGOSTEA, FAMILIE, FEMEIA Cuvinte cheie ABONEAZA-TE Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email. Join 154 other followers MOTTO „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine !” Spre alte ţărmuri… În lumea asta zbuciumată Am căutat limanul sfânt, Pe care l-am visat odată, Dar nu se află pe pământ. Un singur ţărm acum rămâne Străin de valul cel lumesc: Ierusalimul cel din ceruri, În calea lui să mă grăbesc ! Arhive iunie 2013 (29) mai 2013 (32) aprilie 2013 (28) martie 2013 (26) februarie 2013 (18) ianuarie 2013 (20) decembrie 2012 (15) noiembrie 2012 (16) octombrie 2012 (12) septembrie 2012 (13) august 2012 (12) iulie 2012 (14) iunie 2012 (7) mai 2012 (7) aprilie 2012 (3) martie 2012 (11) februarie 2012 (15) ianuarie 2012 (8) decembrie 2011 (4) noiembrie 2011 (1) octombrie 2011 (2) septembrie 2011 (7) Categorii ADAM (1) ADEVAR (12) ANTIHRIST (5) AVORT (1) BANI (6) BLUE BEAM (1) BUCURII (8) CANDELA (1) CASATORIE (9) CER (4) CIP (1) CLEVETIRE (4) CONDUCATOR (1) COPII (1) CREŞTINUL (18) CRUCE (5) DESFRÂNARE (3) DIAVOL (15) DOR (8) DRAGOSTEA (37) DREPTATE (1) DUMINICĂ (5) DUMNEZEU (42) FAMILIE (7) FECIORIE (6) FEMEIA (9) FERICIRE (14) FERICIREA (8) HAR (2) IDOLI (1) IERTARE (3) IISUS (2) INIMA (6) INTELEPCIUNE (2) INVIDIA (3) INVIERE (1) ISPITE (4) IUBIREA (30) IUBIREA NEMĂRGINITĂ A LUI DUMNEZEU (5) IUDA (1) LEGE (2) LENE (1) LIBERTATE (9) LITURGHIE (2) LUMINĂ (1) LUPTA (4) MAICA DOMNULUI (3) MANDRIE (9) MANTUIRE (8) MARTURISIRE (1) MIHAI EMINESCU (2) MIHAI VITEAZUL (2) MILOSTENIE (3) MOARTE (19) N. D. WALSCH (4) NEASCULTARE (1) NECREDINTA (4) NERECUNOSTINTA (4) NEVOINTA (5) NEW AGE (3) OMUL (31) ORTODOXIA (20) PACATE (27) PARINTI (1) POCAINTA (10) POST (7) PREOTI (1) PRIETENIE (13) PROFETII (3) PSIHOLOG (1) PUTERE (3) RAI (3) ROMANIA (2) RUGĂCIUNE (24) SECTE (5) SF. LITURGHIE (1) SFATURI (17) SMERENIA (4) SMINTEALA (3) SOCRATE (1) SPOVEDANIE (7) STIINTA (1) SUFERINŢA (5) SUFLET (12) TELEVOZOR (1) TESTAMENT (2) TINERETE (1) TRANDAVIE (1) Uncategorized (23) VEŞNICIE (21) VIAŢA (16) VOINTA (1) VRAJI FARMECE SPIRITISM (3) VRAJITORIE (1) VRAJMASI (1) ZAVISTIE (2) ZIUA JUDECĂŢII (7) wordpress stat
Posted on: Tue, 25 Jun 2013 13:54:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015