Se situează la nord de municipiul Reşiţa, într-o zonă montană relativ izolată. La Bărbosu se ajunge pe valea Pogănişului, pe drumul Berzovia-Fârliug, prin Valeapai. Istorie Trecutul îndepărtat al localităţii nu se cunoaşte. Prima dată când apare în documente o menţionare legată de această aşezare se întâmplă la sfârşitul secolului XVII, astfel că anul de primă atestare documentară este considerat anul 1699. Atunci Bărbosu se afla în proprietatea erariului (fiscul) şi se numea oficial Barbosz. Mai târziu apare în documente ca făcând parte din districtul Lugojului. Cert este că atunci când austrieci au cucerit Banatul din mâna turcilor, era locuită. Că localitatea era românească, o dovedesc şi denumirile topografice ale locului care sunt toate româneşti. Satul bătrân era aşezat în apropiere, între păduri şi dealuri, cu casele răzleţe. Pe la 1790, pe când avea loc un amplu proces de sistematizare a satelor din Banat, vatra nouă a fost mutată pe Dealul Paului, Carpinului şi pe Buza Stuparului, unde se găseşte şi astăzi. În 1860 satul a trecut în parte în proprietatea societăţii de cale ferată austro-maghiară, apoi s-a găsit şi în proprietatea domeniilor miniere din Oraviţa. Populaţie În perioada interbelică avea 192 de case iar numărul de locuitori depăşea 800. După cel de-al doilea război mondial a avut loc un declin puternic accentuat. La recensământul din 2002, localitatea Bărbosu mai avea 75 de locuitori dintre care 73 români şi 2 germani. Bibliografie Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935 Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1] Categorie: Sate în judeţul Caraş-Severin
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 12:22:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015