Se spune despre sfânta Magdalenna de Pazzis că ştia după miros când mama sa se împărtăşea: -«Ce bine miroşi, mamă! Îi spunea aceasta.» -«A ce miros, fiica mea? O întreba mama.» -«Miroşi a Isus.» Prin împărtăşanie căutăm să identificăm sentimentele noastre cu sentimentele lui Isus Cristos, după cum ne spune sfântul Paul (Flp 2,5). Aceasta trebuie să se observe după aceea în viaţa noastră: nu în mirosul pe care îl emanăm, însă în modul nostru de a ne comporta. Uneori e posibil să ne descurajăm văzând că ne împărtăşim şi continuăm să fim apăsaţi de aceleaşi defectele ale noastre. Dar ce ar fi de noi dacă nu ne-am împărtăşi? Pe de altă parte, împărtăşania nu este pentru îngeri, ci pentru oameni. Nu ne împărtăşim pentru că merităm, dar pentru că avem nevoie. La ceea ce pot şi trebuie să aspir mai mult este să fiu cât mai puţin nedemn posibil.
Posted on: Mon, 24 Jun 2013 04:47:00 +0000