Sentimentele – marea pacaleala Cu totii stim ca Dumnezeu este perfect, in El nu exista absolut nimic gresit, si mai stim ca El nu se schimba. In Genesa ni se spune ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui. Mai stim ca omul a cazut in pacat si din momentul ala, oamenii au inceput sa semene cu Adam cel cazut, intentia lui Dumnezeu de a perpetua o specie dupa asemanarea Lui s-a oprit brusc. Si cand pacatul a intervenit totul s-a pervertit, absolut totul. De multe ori m-am gandit la sentimente si la rolul lor in viata noastra si m-am mirat sa descopar ca absolut toate sentimentele chiar si cele pozitive au un revers al medaliei, nu sunt perfecte nici pe departe, ba unele sunt de-a dreptul jegoase desi pozeaza in ceva gingas. Daca Dumnezeu e perfect si sentimentele sunt imperfecte, ce concluzie pot sa trag, decat ca sentimentele asa cum sunt ele acum, nu vin din Dumnezeu. O sa ma contraziceti imediat, probabil o sa imi spuneti ca mila e un sentiment nobil, iar eu o sa va spun ca peste 90 la suta din ce omul considera a fi mila e o mila draceasca clar. Mi-e mila de tine, vars si o lacrima daca se poate, dar nu te ajut cu nimic, mai mult daca cumva iesi din situatia dificila, o sa te invidiez, ba poate in timp ce mi-e mila de tine iti mai provoc si eu niste probleme. Pot sa stau si sa plang de mila ta non stop dar daca nu te ajut, nu uit de mine in favoarea ta, mila aia nu valoreaza nimic. Plus ca o sa iti treca prin cap ca tu esti om bun din moment ce te-a fulgerat sentimentul de mila, oo ce om bun esti tu ca ai plans, ca ai suspinat, dar de fapt nu ai miscat nici un deget. Vedeti pervertirea? De fapt mila nu stiu cat tine de sentimente cat tine de a face ceva rational, te vad ca ai nevoie si incerc din rasputeri sa te ajut. Daca nu te ajut, mai bine n-as avea nici un sentiment ca oricum nu imi pasa de tine. Apoi o sa imi spuneti: dragostea e un sentiment nobil. Serios? Din cate stiu eu in afara de dragostea lui Dumnezeu, restul categoriilor de dragoste sunt sinonime cu interesul personal, ca sa intelegeti mai clar e pe sistemul: imi dai – iti dau, nu-mi dai – nu-ti dau sau iti dau ca sa-mi dai. E clar, desi stiu ca sunt extrem de multi oameni nesinceri, care se ascund dupa “sentimentele lor nobile” asta e adevarul daca vrea cineva sa il priveasca in fata. Dragostea asa cum este ea in lume este materializarea egoismului si interesului personal. Stiu ca suna dur, si ca multi nu o sa fiti de acord, desi sunt sigura ca daca partenerul nu iti da ce vrei cu timpul nu vei mai da nici tu doi lei pe el, si chestia asta o poti verifica in absolut toate felurile de relatii care cica se bazeaza pe “dragoste”. Si din cauza ca incluziv sentimentele de “dragoste” in imensa lor majoritate sunt pervertite, lumea e cum e. Dumnezeu e dragoste, si orice alt fel de dragoste care nu functioneaza pe principiul dragostei lui Dumnezeu, e de fapt o “dragoste” pervertita. Ce vedem noi in lume, ce traim si inghitim in fiecare zi, asta e fratilor, dragoste pervertita. Sunt extrem de rare situatiile in care dragostea e dumnezeiasca, desi asa din gura e usor sa spunem, sa declaram, sa facem pe grozavii, sa bravam ca doar noi suntem crestini si sti ne iubim de ne spargem in figuri. Cred ca doar pe vremea lui Noe a fost o asa “iubire” generalizata, de aia si apocalipsa ne bate la usa, probabil doar pe vremea lui Noe, sentimentalismul ieftin era atat de exacerbat si scos in evidenta ca acum. Ar fi foarte bine ca dragostea lui Dumnezeu sa fie numita intr-un fel si “dragostea” omeneasca, fireasca in alt fel, pentru ca sunt chestii diferite, foarte diferite. Atat de pervertit e totul in lume incat daca ai sansa sau nesansa sa patrunzi adanc in chestia asta, o sa simti ca o iei usor razna, pentru ca nimic nu e cum ar trebui sa fie. De aceea cand Isus devine Domn al vietii cuiva, Biblia spune ca devine o faptura noua, TOATE cele vechi s-au dus, si TOATE lucrurile se fac noi. De ce? Pentru ca TOTUL era pervertit, nu s-a putut imprumuta nimic din vechea natura pentru ca omul sa fie perfect, nimic din ce era vechi, firesc, omenesc, lumesc nu poate sa se potriveasca cu omul nou in Hristos. Cica omul nou in Hristos umbla prin credinta nu prin vedere, nu prin simtire. Dupa ultimele mele concluzii, care nu spun ca trebuie sa le preluati si voi, cred ca umblarea prin sentimentele chiar si cele aparent bune te pune direct pe traseul diavolului, care va jongla cu tine pana te va termina, iar tu vei crede ca esti nobil, ai sentimente, te ghidezi dupa ele ca doar absolut toata lumea face asta, si nimeni nu ti-a spus ca e un traseu periculos. Fara credinta e cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu. Caci noi umblam prin credinta nu prin vedere. Si credinta e o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad, o puternica incredintare despre lucrurile nadajduite. Credinta nu tine de ceea ce se simte cu sufletul, apropo sufletul asta se pare ca e cel mai mare dusman posibil al omului, suflet care de cand apari pe lume e antrenat in sistemul lumii asteia, dupa principiile imparatiei intunerecului, iti e bagat in vene idea ca sentimentele trebuie sa iti ghideze viata. Aproape toate sentimentele, contravin Bibliei, luati-le pe rand, dar cu maxima sinceritate, si veti vedea ca probabil nici unu nu se alineaza cu principiile Bibliei. Si atunci sa traim fara sentimente? Nu cred ca Dumnezeu l-a creat pe Adam dupa chipul si asemanarea Lui fara sentimente, Dumnezeu are sentimente, numai ca ele sunt diametral opuse cu sentimentele care vin din natura cazuta, iti trebuie curaj sa infrunti adevarul asta pentru ca va trebui sa arunci la gunoi cam tot ce te-a invatat societatea asta si “biserica”. Imparatia lui Dumnezeu e total diferita de lumea asta, nu are cum sa aiba ceva in comun cu lumea asta pentru simplul motiv ca lumea e total corupta. Daca iei definitia dragostei din Biblie si o pui cu definitia dragostei pe care toti o mestecam si avem senzatia ca noi iubim, o sa vezi ca sunt diametral opuse, dar asta daca chiar ai puterea sa fi sincer, tot repet asta pentru ca nu multi sunt in stare sa renunte la masca. Solutia? Primul pas sa recunostem ca sentimentele sunt corupte si apoi schimbarea mintii prin Cuvant, care va genera sentimente dumnezeiesti. Si cand ma refer la schimbarea mintii, ma refer la faptul ca e necesar un transplant de minte, nu doar cosmetizarea mintii vechi. Cand Isus vine in viata unui om, ii face transplant de duh automat, asta e nasterea din nou, procesul de schimbare a mintii insa dureaza, si tine de cat de mult dorim sa investim in aceasta schimbare, de cat de multe buruieni vrem sa le scoatem din radacini din mintea noastra si cat de multa samanta din Cuvant vrem sa plantam in loc. Nu spun ca e usor, cam asta inseamna sa mori fata de sine, dar alta sansa nu exista, alta cale nu exista. roseinthedesert.wordpress/2012/10/22/sentimentele-marea-pacaleala/
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 10:56:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015