Si am lasat sa se inteleaga.. deoarece cuvintele nu sunt niciodata cele mai potrivite pentru a spune ceea ce simt. Sunt diferita de ceilalti.. si sunt mandra de asta.. sunt mandra ca sunt diferita de aceasta specie mizerabila plina de lacomie pentru bani, haine scumpe si averi.. urasc si faptul ca trebuie sa ma adaptez la mediul in care ma inconjoara.. urasc sa stau zilnic, fara sa scot un cuvant, privind la cei din jurul meu cum isi mananca singuri sufletele.. vazand cum indiferenta, narcisismul si banii pun stapanire pe toti, fete care isi vand trupul si sufletul.. nu prin prostitutie, ci aratandu-si goliciunile interioare si exterioare.. caracterul mizer de care beneficiaza.. dezvaluindu-si parti ale corpului in fata oricui.. caractere cladite din educatia strazii poate.. stau si privesc zilnic, tacuta.. urland pe dinauntru, scormonind dupa o realitate care sa nu semene cu cea actuala.. nu imi vine sa cred ca nu am fost mai buna de atat.. incat sa imi aleg un alt prezent.. atunci cand se anunta ca fiind un viitor bun pentru mine.. Nu mai vreau sa traiesc intr-o lume atat de straina de mine.... m-am obijnuit sa imi dau singura sfaturi atunci cand e vorba de greu.. stiu ca nimeni in lumea asta in care traiesc nu ma va intelege niciodata, iar intelegerea este vanduta la preturi mari. Stiu ca multe se datoreaza lipsei mele de vointa.. pentru ca mereu am abandonat atunci cand m-am simtit incoltita sau nesigura pe cei din jur.. cum sa fiu sigura de cei din jur cand eu nu sunt sigura nici macar de mine? E o realitate care ma distruge.. Totusi, mizeria asta are un singur avantaj, ma ajuta sa ma camuflez perfect. Si din nou zic.. totusi, chiar daca ma gandesc ca fiecare om are o viata pentru ca trebuie sa atinga un anumit scop.. mare sau mic.. ma tot intreb daca scopul meu chiar merita aspteptare, sau macar osteneala.. mi-as da oricand restul zilelor pentru un copil bolnav ce are zilele numarate.. pentru ca in ultimul timp vad tot mai multi.. macar asa as sti ca scopul meu nu a fost unul oarecare.. ar fi fost un scop mare pentru mine. Am inceput sa scriu o noua fila, din cartea vietii mele, am inceput sa fiu alt om in corpul ce acum imi e strain.. cel ce ma tine captiva ani de zile.. am tipat si am urlat de aici din mine cat m-au tinut puterile, mi-am perforat inima cu pumnii, de nu mai e nimic din ea, iar plamanii au santuri adanci de par ca niste cratere de la atatea zgarieturi. Am alunecat de multe ori spre libertate, .. urmand sa ma las usor domol inapoi pe trahee, numarand pentru a mia oara in timp ce trec pe acolo fiecare alveola pulmonara, urmand sa am o noua crancena intalnire cu prietena mea inima.. un sac rosu ce pompeaza sange in tot corpul.. ce nu ma lasa sa-mi inumar gandurile pustinice ... Mi s-a acrit de la atatea sucuri.. gastrice, intestinale si pancreatice.. simt durerea cum patrunte pana in cutia toracica si de acolo pana in micutul cerebell...m-am acomodat intr-o lume de neintelesi care nu vor sa intealeaga pe nimeni, pentru ca la randul lor ei nu sunt.. intelesi. Axa vietii nu o sa ma duca niciodata acolo unde vreau sa ajung.. si nu pentru ca am incetat eu sa sper.. ci pentru ca de cate ori am incercat sa o mentin stabila.. mi-am ingropat incercarile in lacrimi si praf...oamenii nu sunt decat niste mancatori de suflete, incearca sa ii iubesti, indragesti, urasti, simpatizezi, dar in acelas timp sa nu lasi niciodata garda jos, fereste-te de ei pentru ca niciodata nu sunt ceea ce par a fi. Stii? eu nu am reusit sa le fac pe toate.. nu am reusit sa ma feresc de pericol si ura in timp ce iubeam, am fost prea slaba si m-am deteriorat in timp. Invata sa traiesti alaturi de oameni , si nu uita ca esti la fel ca ei, la fel respiri, la fel de usor ranesti si tu...
Posted on: Tue, 12 Nov 2013 00:28:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015