Singurul Centru de medicină hiperbară din ţară, la Constanţa Alina GHENCEA ([email protected]) Administratorul centrului, dr. Aurelian Ivaşcu: „Chiar dacă aşa putem să salvăm vieţi, vechea conducere a Ministerului Sănătăţii nu a făcut nimic. A fost o debandadă totală. Au avut alte priorităţi decît să salveze vieţi. Este un lucru revoltător.” În premieră naţională, bolnavii constănţeni şi nu numai, se pot trata şi cu oxigen hiperbar, în cadrul Centrului de medicină hiperbară, situat în centrul oraşului, pe strada I.G. Duca. Unitatea are în dotare una dintre cele mai moderne camere de presiune din Europa care, la rîndul ei, are în alcătuire sisteme computerizate de monitorizare a tratamentului şi pacienţilor la nivelul ultimelor standarde germane de terapie. Administratorul centrului, dr. Aurelian Ivaşcu, medic specialist în chirurgie generală, asistent universitar, a explicat că metoda de tratament poate să vină în ajutorul atît a bolnavilor cronici, cît şi a bolnavilor cu afecţiuni acute. Accidente de scufundare, sîngerări masive, septicemii, arsuri, infecţii cronice, paradontoze, arterite, colită ulceroasă, ulcerele cutanate ca urmare a diabetului, tulburări de percepţie, necroză osoasă aseptică, arsuri, sînt doar cîteva dintre afecţiunile care pot fi tratate prin această metodă modernă. El a mai explicat că oxigenarea hiperbară reprezintă un tratament adjuvant în cazul multor afecţiuni. De exemplu, în cazul edemului cerebral, ca urmare a măririi difuzibilităţii oxigenului în ţesut, pot fi oxigenate ariile cerebrale hipoxice. Vasoconstricţia cu hiperoxie duce la reducerea rapidă a edemului. Metoda este folosită cu succes şi în cazul arsurilor. Ea este indicată cînd arsurile depăşesc 20% din suprafaţa corpului, avînd un grad de peste 2. „Am aflat că metoda, în cazul arsurilor, are un rol important în preîntîmpinarea apariţiilor stărilor septice caracteristice arsurilor grave. Astfel, poate fi salvată viaţa multor bolnavi”, a explicat, la rîndul său, şeful Clinicii de Chirurgie Plastică şi Reparatorie Arşi, din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, prof. univ. dr. Ion Bordeianu. Medicii mai spun că această barocameră va mări speranţa de viaţă a persoanelor intoxicate cu monoxid de carbon, a copiilor intoxicaţi cu nitriţi sau a celor cu cangrene, prin expunerea acestora la presiune pozitivă de oxigen. Şi exemplele pot continua. Din păcate, lipsa metodei în normele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu face altceva decît să limiteze accesul bolnavilor la acest tip de tratament adjuvant. Potrivit preşedintelui/director interimar al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS) Constanţa, ec. Marinel Ciobanu, în prezent, metoda nu se regăseşte în normele contractului cadru, astfel că nu poate fi încheiat niciun contract în acest sens cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, deci bolnavul trebuie să suporte tratamentul la preţ întreg. Şi costurile sînt de mii de euro pentru un tratament complet. „Nu putem să practicăm preţuri mai mici pentru că şi noi avem costuri foarte mari în cadrul unităţii”, a spus dr. Ivaşcu. Cei care au avut iniţiativa să aducă în România această metodă, au întreprins numeroase demersuri atît la Ministerul Sănătăţii (MS), cît şi la CNAS, încă din anul 2006, însă fără niciun rezultat. „Chiar dacă aşa putem să salvăm vieţi, vechea conducere a MS nu a făcut nimic. A fost o debandadă totală. Au avut alte priorităţi decît să salveze vieţi. Este un lucru revoltător”, a mai declarat administratorul centrului. CENTRUL DE MEDICINĂ HIPERBARĂ ŞI A SCUFUNDĂRILOR CONSTANŢA Centrul de Medicină Hiperbară din Constanţa dispune de una dintre cele mai moderne barocamere din Europa, care îndeplineşte toate condiţiile impuse de normativele germane şi europene în vigoare (TÜV, MPG, Germanischen Lloyds). Camera de presiune de tip HAUX STARMED 2200 dispune de 14 locuri pentru pacienţii mobili sau posibilitate de acces cu patru tărgi. Barocamera este prevăzută cu instalaţie contra-incendiu, conform normelor europene şi internaţionale de combatere a incendiilor sub presiune, standard impus pentru siguranţa pacienţilor şi cu un sistem de climatizare, care permite comprimarea şi decomprimarea, fără modificări semnificative de temperatură, asigurându-se astfel confortul sporit al pacienţilor pe durata terapiei. Oxigenarea celulară are loc ca urmare a transportului oxigenului din aerul inspirat la nivel celular cu ajutorul fixării acestuia de hemoglobină în condiţiile unui sistem de capilare adecvat. Întreruperea sau tulburarea transportului hemoglobinal sau al reţelei de capilare, dar şi a fluxului sangvin duce la condiţii de hipoxie cu urmările cunoscute în medicină. Creşterea presiunii parţiale a oxigenului duce şi la creşterea difuzibilităţii acestuia în ţesuturi, astfel că, deşi în plasmă se află o cantitate similară de oxigen transportului hemoglobinal, efectivitatea acestuia este mult sporită prin mărirea distanţei efective de la capilar în structurile care pot fi aprovizionate cu oxigen. EFECTELE OXIGENULUI HIPERBAR • Efectul de creştere a ratei de difuziune a oxigenului în ţesuturi - ceea ce înseamnă că, atât ţesuturile aflate la distanţă faţă de capilare, cât şi ţesuturile în care transportul capilar este întrerupt pot fi oxigenate. • Efect anti-edematos. La ora actuală se consideră că oxigenul hiperbar are cel mai puternic efect anti-edematos, dar spre deosebire de alte medicamente care produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbar reduce edemul cu hiperoxie, în anumite cazuri chiar cu o hiperoxie masivă. În mod normal ţesuturile ischemizate ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice ceea ce duce în continuare la creşterea edemului şi a ischemiei. Oxigenarea hiperbară asigură suportul de oxigen al ţesuturilor ischemice ducând la reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricţie reflexă cu hiperoxie. • Efect angioneogenetic. Oxigenul hiperbar, atât în ţesuturile normal oxigenate, dar mai ales în ţesuturile hipoxice ca urmare a microangiopatiilor patologice sau post-traumatice duce la o reacţie de angioneogeneză, având loc formarea de capilare noi, funcţionale, în ţesuturile hipoxice şi îndesirea reţelei de capilare în ţesuturile normooxice cu efecte benefice asupra funcţionalităţii acestora. • Efect de activare a fibroblastelor şi a sintezei de colagen. Regenerarea post-traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Absenţa sau reducerea oxigenării duce la cicatrice cheloide, inestetice sau disfuncţionale. Un aport hiperoxic are automat ca efect o vindecare rapidă, fără cicatrice. • Efect de activare a osteoclastelor dar şi a osteoblastelor cu osteoneogeneză ridicată. • Activarea leucocitelor şi macrofagelor ducând la îmbunătăţirea răspunsului imunitar. • Efect bactericid. Efectele bactericide ale oxigenului, chiar şi normobar, asupra bacteriilor anaerobe este bine cunoscut în medicină, mai puţin cunoscut este faptul că oxigenul, de la a o anumită presiune parţială, are un efect toxic asupra oricărei bacterii, atât anaerobe cât şi aerobe. La nivel mondial, la ora actuală, sunt cunoscute valorile presiunii parţiale a oxigenului care dezvoltă efecte toxice asupra fiecărei bacterii. În general este recunoscut că de la o valoare de cca. 500 mmHg nici o bacterie nu mai este viabilă. Ca urmare a acestui efect, oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană în cazul bacteriilor polirezistente sau cu evoluţie fulminantă. Ca urmare a acestor efecte multiple mai sus menţionate, medicina hiperbară ocupă un loc din ce în ce mai important în sistemul de îngrijire a sănătăţii, în prezent punându-se accent pronunţat pe colaborarea interdisciplinară. Având în vedere indicaţiile majore ale traumatologiei trebuie subliniată importanţa includerii tratamentului asociat cu oxigenarea hiperbară în medicina sportivă. În această barocameră putem efectua atât tratamente cu oxigen hiperbar în cazul accidentelor sportivepentru o recuperare rapidă, fără sechele a accidentaţilor, cât şi tratamente de întreţinere pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice. Oxigenarea hiperbară permite o creştere masivă a cantităţii de oxigen transportată într-un ţesut, ceea ce în condiţii normale duce la creşterea densităţii capilarelor (aşa-numitul proces de angioneogeneză). O reţea de capilare densă permite o oxigenare crescută a aparatului locomotor ducând la creşterea performanţelor şi a rezistenţei la efort a sportivilor. Schemele de tratament se aplică sub controlul domnului doctor Franz-Josef Schnittker, medic specialist ortoped şi de medicină sportivă cu îndelungată experienţă în tratamentul sportivilor din Germania. În cazul aplicaţiilor menite să crească randamentul jucătorilor este foarte importantă alegerea perioadei optime pentru efectuarea tratamentului. Un astfel de tratament echivalează cu o alergare de cca. 20 de kilometri. Aplicare terapiei în perioada apropiată competiţiei poate duce la epuizarea sportivului, pe de altă parte efectele oxigenului hiperbar se diminuează în timp de la aplicaţie. Timpul optim între terminarea tratamentului hiperbar şi competiţie este de cca. 10 zile. În cazul traumatismelor şi a fracturilor, oxigenarea rapidă şi masivă a ţesutului ischemic (lezat) are o importanţă majoră în recuperarea rapidă post-traumatică. Studiile efectuate în străinătate arată că fracturile tratate în paralel cu tratamentul ortopedic şi cu HBO (oxigenare hiperbară) recuperează de cinci ori mai repede. În cazul necrozelor osoase aseptice, oxigenarea hiperbară este singura metodă de tratament ce permite reintegrarea sportivului. Pentru rupturile ligamentare integrarea oxigenării hiperbare duce, de asemenea, la scurtarea timpului de recuperare (de exemplu recuperarea în cazul unui ligament încrucişat se reduce de la 6 luni la 4 luni). Tratamentele individuale post-traumatice trebuie efectuate imediat după producerea traumatismului pentru mărirea efectivităţii acestei terapii. Durata şi numărul de şedinţe depind de efectul scontat. În cazul terapiilor de grup, pentru creşterea randamentului echipei se recomandă o schemă de tratament la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut şi două ore până la trei ore de administrare de oxigen, în funcţie de randamentul pe care jucătorul trebuie să-l aducă în teren, astfel. De regulă sunt necesare 3-5 şedinţe, în funcţie de sportul practicat. În cazul traumatismelor se recomandă şedinţe la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut cu o oră şi jumătate de oxigenare hiperbară, numărul de şedinţe necesare fiind de circa 6 şedinţe în cazul fracturilor, 8-10 şedinţe pentru rupturi ligamentare, circa 4 şedinţe în cazul rupturilor musculare, aproximativ 10 şedinţe în cazul Bolii Sudeck, 20-25 de şedinţe în cazul necrozelor osoase. Regenerarea post-traumatică osoasă este strict dependentă de activitatea osteoclastelor şi în primul rând de oxigenarea acestora. Oxigenul hiperbar, în cazul defectelor osoase post-traumatice sau al grefelor osoase operatorii, duce la o accelerare exacerbată a vindecării de cinci ori mai rapidă decât în condiţii normobare.
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 21:46:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015