Statutul Uniunii Scriitorilor din România, versiunea 2013, precizează chiar în primul articol că Uniunea „este asociaţie profesională de creatori literari, nonguvernamentală şi nonprofit, constituită cu scopul de a apăra interesele de breaslă, economice, sociale şi morale ale membrilor ei şi de-ai reprezenta în raporturile cu autorităţile, cu alte asociaţii de creatori, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate”. Negru pe alb. Vasăzică, U.S.R. nu e un club (select) al geniilor literare în viaţă. Nu e un top 10, 100, 200 al scriitorilor care scriu operele lor astăzi în România sau pe alte meleaguri, unde i-au făcut să domicilieze împrejurările faste ori mai puţin faste, dar revendicând-şi apartenenţa la viaţa literară românească. Eo asociaţie profesională ai cărei membri au trecut proba meseriei – fapt atestat de o Comisie de validare – cu drepturi şi, bineînţeles, îndatoriri. Fără discriminări, se spune/scrie – pe hârtie. Chiar dacă frunzăreşti, în mare grabă, amintitul Statut, tot îţi dai seama că obligaţia nr.1 a membrilor este aceea de a achita, anual, neabătut, cotizaţia stabilită de Consiliul U.S.R. . Dacă nu, răuplatnicii sunt suspendaţi din drepturi până când fac dovada că nu mai au datorii. Corect! Obligativitatea achitării anuale a cotizaţiei şi-a asumat-o fiecare scriitor atunci când a solicitat calitatea de membru al U.S.R.. Măsura suspendării, funcţională din momentul intrării în vigoare a Statutului, nu ocoleşte, însă, o serie de discriminări.
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 12:20:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015