Tele-munca și tele-salariații Evoluția tehnologiei determină tot mai mult felul în care lucrăm și vom lucra în viitor. Dezvoltarea accelerată a tehnologiei telecomunicațiilor permite angajaţilor să lucreze de oriunde, fără a mai fi necesară prezenţa zilnică la un birou. Această modalitate atipică de organizare a muncii, de prestare a ei într-un loc terț, diferit de sediul angajatorului sau domiciliul angajatului, este definită la nivel european, printr-un Acord –cadru (încheiat la Bruxelles în 2002), ca tele-muncă. Potrivit art.2 alin. (1) din Acordul- cadru, tele-munca reprezintă o formă de organizare sau/și de realizare a muncii utilizând tehnologiile informatice în cadrul unui contract, în care munca – ce ar putea fi realizată, în egală măsură, în locațiile angajatorului – este efectuată în afara acestora, în mod regulat. Cel care prestează munca printr–un astfel de contract poartă numele de tele-salariat. Spre deosebire de majoritatea țărilor membre UE, legislația muncii din România nu reglementează conceptele de tele-muncă și tele-salariați. Ca loc de desfășurare a activității, altul decât locațiile angajatorului, legea română reglementează doar contractul de muncă la domiciliu, nu și tele-munca. Nu toate funcțiile pot fi încadrate sub aspectul tele-muncii. Poate desfășura tele-muncă salariatul care își îndeplinește atribuțiile de serviciu prin utilizarea de tehnologii informatice. Este cazul acelor funcții/activități care presupun procesare, transformare și difuzare a informațiilor, cum ar fi activități de web-design, comerț electronic, traduceri, consultanță, etc. În situația în care tele-munca va fi reglementată de legislația română, contractele de muncă ar trebui să conțină în mod obligatoriu elemente particulare acestui tip de activitate, cu specificații clare privind locul din care tele-salariatul prestează munca, privind programul conform căruia angajatorul poate verifica activitatea tele-salariatului, obligațiile angajatorului de a asigura tele-salariatului condițiile tehnice necesare prestării muncii, inclusiv punerea la dispoziție a echipamentelor. Potrivit oricărui contract de muncă, angajatorul are obligația de a asigura inclusiv sănătatea și securitatea în muncă, a angajaților săi. Date fiind particularitățile tele-muncii, care se aseamănă cu munca la domiciliu, se impune un set de reguli bazat pe mai multă prudență și acuratețe în ceea ce privește activitatea tele-salariatului, decât în cazul celorlalalți salariați, prin stabilirea unor condiții de muncă individualizate. Angajatorii care utilizează tele-munca sau munca la distanță au în special avantajul reducerii costurilor cu chiria. Pe de altă parte, dezavantajul acestui tip de desfasurare a activității constă în dificultatea identificării orelor suplimentare. Atât în cazul muncii la domiciliu, cât și în cel al tele-muncii, salariatul își poate organiza singur programul de lucru. Din acest motiv evidența orelor lucrate este dificilă iar timpul de lucru nu poate diferi de cel prevăzut în contractul de muncă tipic, de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Dacă aveți ȋntrebări, vă răspundem cu plăcere: Tel: 021.310.00.95 Email: [email protected]
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 13:55:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015