Teodor Oancă Sondajul de opinie Urmăresc cu mult interes sondajele de opinie. Am început chiar să apreciez care dintre ele este mai aproape de adevăr. Spun „mai aproape” deoarece nu cunosc criteriile avute în vedere la selectarea câtorva sute de persoane care răspund la întrebările dinainte stabilite. Dacă răspunsurile vin de la persoane bine poziţionate social, cu retribuţii care merg spre „salarii nesimţite”, sigur tragem concluzia că economia ţării duduie. Cu totul altceva e dacă predomină răspunsuri de la şomeri, sau de la persoane cu retribuţia minimă pe economie, care nu sunt puţini. La diferite emisiuni TV iau lucrurile aşa cum mi se prezintă şi îmi exprim şi eu, în sinea mea, un punct de vedere, uneori altul decât cel susţinut de realizatorii sondajului. Când între două răspunsuri la o întrebare mai delicată diferenţa este de 1-2 procente, nu mă grăbesc să apreciez rezultatul sondajului în funcţie de ceea ce îmi convine. Mă amuză, să recunosc, cum jubilează unii şi cum încearcă alţii să comenteze rezultatul sondajului, care nu le este favorabil. Astăzi a sunat la uşă o tânără care m-a rugat să particip la un sondaj de opinie. Am invitat-o în casă şi am asigurat-o că îi voi răspunde la întrebări cu toată seriozitatea. Întrebările erau pe domenii: economic, politic, social. Le-am apreciat pe unele ca serioase, altele mă amuzau. Unele întrebări păreau propuse de realizatori ai emisiunilor TV de scandal. Am purtat cu interlocutoarea mea o discuţie mai lungă pe marginea nominalizării profesiilor mai însemnate în viaţa de toate zilele. Cred că cei mai mulţi ar răspunde IT. Eu zic că lucrurile nu stau chiar aşa. Acum nu e loc de muncă fără prezenţa unui calculator. Să ştii să lucrezi cu calculatorul (computerul) nu înseamnă că eşti de profesie informatician, dar altfel nu se mai poate. Specialiştii în IT produc softuri, dar aceştia sunt puţini. Profesia de economist? În ultimii douăzeci de ani au absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, la diverse forme de învăţământ, zeci de mii de tineri. Dacă n-am avea promoţii în viitorii zece ani, nu s-ar simţi vreo criză de economişti. Tot aşa cu absolvenţii facultăţilor de Drept. - Care ar fi profesia de invidiat în zilele noastre? am întrebat-o pe interlocutoare. - Dumneavoastră trebuie să precizaţi, mi-a răspuns. - Eu cred că este una, dar n-o văd în lista pe care o am în faţă. Înainte vreme vorbeam de profesia de stenodactilografie. Cine mai bate acum la maşina de scris? Totul se scrie la calculator. Alţii îi zic computer. Dar de stenograme sunt pline ziarele şi nu numai. Sunt locuri speciale de muncă în care stenografierea este indispensabilă pentru bunul mers al justiţiei. E o profesie onorabilă. Beneficiarii speciali jubilează, presa jubilează, nimeni nu rămâne nemulţumit. Asculţi telefoane, stenografiezi, apoi treci la computer şi transcrii. Restul nu te mai interesează. Au grijă alţii să valorifice rodul activităţii tale. Adevărată diviziune socială a muncii. Eu am renunţat la telefonul mobil, deşi sunt pensionar şi n-ar trebui să mă îngrijoreze vorbitul la telefon. Dar mai ştii că nu voi fi întrebat de una, de alta? Cum s-ar numi această profesie? Eu i-aş zice stenocomputerografie. E cam lung cuvântul, dar n-am altul mai potrivit. Să trec aici ca răspuns? o întreb pe interlocutoare. - Dacă nu e în nomenclatorul profesiilor... Iată un răspuns care mă nemulţumeşte. Cum poate o idee nouă, exprimând o realitate indiscutabilă, râvnită de mulţi şi pe ales, să nu fie luată în consideraţie? Cred că undeva trebuie făcută propunerea de a o include în nomenclatorul profesiilor.
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 06:17:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015