The 395 end Întotdeauna am crezut ca sufletul si starea mea este reflectata de natura. Ma uit azi pe geam si vad ca am dreptate. Copacii cazuti in genunchi Se tem de furia ploii Rafale de vânt ii lovesc Sunt rupti la fel ca si noi Suvoaie de lacrimi amare Se scurg pe asfaltul spalat Un suflet ce urla in noapte Un ultim efort zdruncinat Pamantul se crapă de spaima Primind acel suflet lovit Lipsit de putere si viata Sa stins si tu doar ai clipit.
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 04:41:55 +0000
© 2015