Trei Doamne ,... și trei tembeli August 2011 Dedicată câtorva tembeli dintre zecile de mii care-și bat joc de țară și popor; versurile de mai jos se aplică aproximativ la perioada din 2008-2011. Chiorul, vulpea și cu dopul, Intr-o zi s-au adunat, Să găsească vre-o formulă, S-o facă cât mai credulă, Să ne scoată din rahat. Și s-au străduit din zori, Și-au pus mintea la bătaie, Cum să scoată noi idei, Vor să roadă tot ciolanu, Iar noi să primim o lae. Chioru numai ce se zvântase, După ce-a ajuns la maluri, Că-l prinse-o furtună mare, Si pierduse toată flota, Ce izbit-a fost de valuri. Însă el mai rămăsese, Cu câteva drahme... deci, El își îndesase vestonul, Cu buzunare ascunse, Că doar venea... de la greci. Și îndată ajuns acasă, Se înfipse printre înalții, Ca să-și facă și el parte, De-a roade și el ciolanul, Hârâindu-se cu alții. Și-ajuns sus pe piramidă, Se uita cu ochi de vulturi, Cu unul înspre făină, Iar cu altul la slănină, Și-o zări pe coana vulpe, Incingându-se la sfaturi. Ea-i càzu cu tronc, nebuna, Și-au permis chiar voyeurism, El o dezmierda-n priviri, Și-apoi vulpea devenise, Chiar ministru de turism. I-a fost greu sărmana vulpe, Cu blănița ei roșcată, Se repede-ambițioasă, Ne-arată ce faină-i țara, Vrea s-o promoveze-n-dată. Și-a început să deseneze, O frunză verde de mohor, Se dă ... că-i și arhitectă, Iar reclama e perfectă, Ne-o arătă-n televisor. Ca să meargă bine treaba, Să dezvolte-acel proiect, Îl momi și pe Emil, Care-i cât un dop de sticlă, Și cu minte de copil. El, înconjurat de alții, Sprijinit de toți șovinii, Ce-uneltesc a rupe țara, Și-i momesc pe-ai noști cretinii, Ei parșivii și hainii. L-au îmbătat cu vin de Tokay, Care e plin de otravă , El, cât dopul de la sticlă, Îi puse în funcții înalte, Și-acum , ei muncesc din grabă. Apoi după sfaturi multe, Cu șovinii din Trei Scaune , Distrug totul, vând pădurea, Iar ai noști descreierații, Parcă zic : Ajută-i doamne. Mai târziu privesc proiectul, Te uimești cum el, decis-a, Cum pădurea tot dispare, Borbely ce-i șef de mediu, Stă și speculează-n sediu, Le trimite peste Tisa. Cseke șef de sănătate, Tot dărâmă la spitale, Le transformă în aziluri, Iar ai noști bătrâni, bolnavii, Stau flămânzi și-n coate goale. Apoi cela crud dement, Tokes ce s-a instalat cu sila, Ne reprezintă Uniunii, Si-ntărâtă pe toți hunii, De i-ar sparge, dracu bila. Ne conduc acum străinii, Sistematic cei șovini, Vor să ne dărâme-ndată, Iar românii cei capabili, Au plecat printre străini. Marko Bella acel șarpe, Vezi venin în ochii lui, Iară cel mic dop de sticlă, Îl dezmiardă și mi-l tine, Ca la dreapta Tatălui. Lae Chiorul numai ieri, Merse-n Roșia Montană, Să momească pe toți moții, Hoțul vrea argint și aur, Să-l fure s-o ia la goană. Chiorul cu bani de pe aur, Și-l vinde-n Vest de pomeană, Cu-n ciubuc ce-i pus deoparte, Și visând că pentru vulpe, Să-i mai cumpere o blană. Am avut și mai nainte, Mulți tembeli, la minți reduși, Care ne-au trădat și țara, Au scos aurul și-argintul, Și l-au dat cadou la ruși. În sfârșit, ei se adunară, Vor să plece pe teren, Mândre locuri să găsească, Cu merinde bune-n traistă, Și-apoi toți se urcă in tren. Și-au ajuns într-o poiană, Care-i plină de narcise, Vulpea cu panera plină, Pâine, brânză și slănină, Ea cu chiorul și cu dopul, Jos pe pătură se-ntinse. Eu...? cam intru în dilemă..., Cum au făcut rost de pâine? Pe Bărăgan cresc ciulinii Porumbu-i o raritate, Nu mai știm cultiva grâne. Tot ce mănâncă românul ; .... Chimicale din străini, Iar al nost bogat pământul, Îl ținem să-l bată vântul, Să se umple de ciulini. Mai târziu vedem de-odată, Cum se umflă vulpea-n blană, Ochii-i se făcu cât ceapa, O strângeau toate sărmana, Îi venea s-o ia la goană. --Emilicăăă... bă Trăieneeee....., Nu mai știu ce să mă fac, Mi se umflă toate-n mine, Vai... că nu mai pot a ține, Și-îmi vine să mă...! --Dute fă... lepădătură, Dute colea în tufiș, Urnește-ți jos budigăii, Și golește-te odată, Că vin și eu să mă...! Și-apoi să fi văzut Doamne, Cum stăteau ei pe-o movilă, Înțepeniți pe-ale lor vine, Și visând în agonie, La vreo toaletă mobilă. Nici hârtie n-au sărmanii, N-aveau decât un cocean, Care-i păstrat de pe timpuri, Nu mai cultivăm porumbul, Ei acum, se șterg pe rânduri, Dopul, Vulpea și Traian. Astăzi toți cei din afară, I-au momit pe-ai noști mișei, Le arată cum să fure, Argint , aur si pădure, Ne-au vândut la pharisei. Ei, cei care conduc lumea, Clan șiret, versat, parșiv, Ne substrag ce mai rămase, Tot ce-a mai rămas din țară, Și le duc la Tel-Aviv. Ei sunt bine instruîți, De, acei înfipți magraoni, Care vin, ne dau târcoale, Ne-au speculat avuția, Și suntem sclavi la Masoni. Iar tembelii de elită, Stau ascunși în Cotroceni, Ne vând țara, ne distruge, Și-au juns românii bieții, Să mănânce doar coceni. Eu... vă dau un sfat... pe cinste!... Să păstrați acei coceni, Ca să vă ștergeți ocara, Ca-ți distrus voi toată țara, Voi... tembeli din Cotroceni.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 20:33:11 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015