Trăiesc înconjurată de mulţi oameni. Şi văd cât de răi suntem. Pentru că la orice pas jignim, criticăm, judecăm şi rănim. Etichetăm şi respingem oamenii, doar pentru că sunt diferiţi de noi. Înainte să râdem de hainele ponosite ale cuiva, ar trebui să ne gândim că nu toată lumea are posibilităţi. Că unii, deşi au un salariu, sunt nevoiţi să îl împartă cu familia. Că sunt oameni care nu îşi permit să îşi cumpere o haină, ani la rând. Înainte de a râde de ridurile cuiva, ar trebui să ne gândim că poate acea persoană a îmbătrânit înainte de vreme, datorită suferinţelor îndurate, datorită numeroaselor nopţi chinuite de frământări. Înainte sa râdem de trupul cuiva, ar trebui să ne gandim că într-o zi am putea ajunge la fel. Înainte să râdem de hrana cuiva, ar trebui să ne gândim că poate acea porţie este tot ceea ce îşi permite. Înainte să aruncăm replici jignitoare şi răutăcioase, înainte să umilim un om, ar trebui să ne gândim că poate sufletul său este împovărat cu dureri şi neîmpliniri, despre care noi nu ştim nimic. Şi ar trebui să ne gândim că purtarea noastră inumană îi pot accentua durerea şi că îl pot împovăra şi mai mult cu complexe. Ar trebui să ne gândim că nu avem dreptul să dispreţuim..
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 07:13:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015