Tu vrei sa rascolesti sufletul. De ce? Ce te astepti sa afli...ce crezi ca ai sa descoperi...? Peste ce crezi ca vei da?...Cred ca ai sa cauti mult timp...si nu cred ca vei gasi ceva spectaculos...Vei da peste ceva simplu si discret...vei descoperi o inima batand...o inima dornica de iubire...o inima care a suferit si care doreste intelegere...dragoste...Dar nu cred ca ai sa reusesti sa patrunzi in frumusetea acestui suflet...pentru ca...nu intra oricine...oricum...oricand...E nevoie de multa incredere...sinceritate...bunatate...din partea celei ce ar incerca sa il descopere. Eu iti permit sa-l rascolesti...dar nu-ti cunosc armele…si ma tem...Ma tem de tine...ma tem de mine...ma tem de calea pe care vrei s-o parcurgi pentru a descoperi ceva...acolo...in adancul sufletului!!! Eu sunt un gand hoinar ratacitor pe drumuri...ce alearga dupa miracole; un gand ce se grabeste pe adieri de vant...si poarta visele spre doruri ce nu se pot cuprinde; sunt clipa din timpul grabit...ce pe aripa lui, ma duce in inaltimile infinite; sunt muntele si marea intr-o imbratisare; sunt boarea de vant ce adie spre tine; sunt tainicul gand si soapta de dor ce patrund in sufletul tau; sunt un ocean de vise ce nu se mai sfarsesc! Tu esti un dor de neatins...calator prin suflete pierdute...spre inaltimi purtat, de vise ce se vor indeplinite; esti vantul ce-mi joaca prin plete; esti dansul inimii; esti lacrima pe genele mele; esti lumina in noapte si…noaptea iubirii eterne! Te-am cautat prin gand, prin clipa, prin marea cea involburata, prin dorul ce ma macina...prin vantul cel naprasnic...prin lacrimile de pe gene ce-si fac loc ca sa cada pe adancurile ce cu grija, timpul si-a pus amprenta... Nu te-am gasit pe drumul ce duce spre niciunde...nu te-am intalnit pe a destinului drum lung... Eu aici...tu acolo...! Sclipirea zorilor incearca sa ne cuprinda pe fiecare acolo unde suntem. Fiorul inimii ne patrunde in adancul sufletului si ne aduce cu gandul unul la altul in tainica licarire a stelelor ce se departeaza una cate una de misterioasa noapte adanca. Tu reusesti sa-mi fii gandul cel mai frumos si mai puternic pentru inima ce, tulburata de atata tristete, ma indeamna sa vars din plinul ei, doar lacrimile ce mi-ar aduce durere...suferinta...si ar lasa la margine de gand...doar acele picaturi ce s-ar prelinge de bucuria revederii...de fericirea ce s-ar infiripa in noi atunci cand departarile ar fi clipe...atunci cand clipele ar fi secunde in care sa ne privim...sa ne imbratisam si sa ne lasam patrunsi de dorul ce incearca sa ne mistuie. Eu si tu...doi ingeri stiuti de prea putini...doi ingeri ce stiu sa-si pastreze iubirea la capat de eternitate...ce stiu ca doar sclipirea zorilor le-ar aduce infinitul fericirii...!!! Esti poate prea aproape...esti poate prea departe...dar sufletul te simte....si inima imi plange...!
Posted on: Sat, 08 Jun 2013 23:33:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015