UNDE SUNTEM ? – Consideratii personale 29 octombrie 2012 a fost data eliberarii mele din functie. A trecut un an, ce s-a intamplat in acest timp? A adus plecarea mea, rezolvarea problemei luptatorilor, a imbunatatit ea perceptia publica in ce ne priveste? Sunt revolutionarii mai uniti? Ar mai fi cateva intrebari, dar… In plan personal, am terminat cursurile de Politica Externa si Diplomatie la Institutului Diplomatic Roman al Ministerului Afacerilor Externe. Am implinit 58 de ani, nu m-am pensionat si nu am de gand s-o fac pana la 65 de ani, daca ma tin bateriile, chiar daca unii ma vedeau beneficiind de o pensie de multe zeci de milioane dupa cele 5 luni petrecute in fruntea SSPR(!). Pana la SSPR, din activitatile in domeniul privat castigam venituri superioare indemnizatiei de demnitar. Ca veni vorba de indemnizatie: in perioada iunie-octombrie 2012 a fost de 6234 lei brut, venitul net fiind de 4234 lei, urmand ca din decembrie 2012 sa creasca cu 7,4 % la 6695 brut si 4500 net, cat castiga astazi actualul secretar de stat. In rest, ca si marea dumneavoastra majoritate, ma lupt sa supravietuiesc in lupta cu bancile, cu furnizorii de utilitati, cu sanatatea. In plan general, ca si dumneavoastra, sunt extrem de nemultumit fata de actuala situatie. Mi-a fost respinsa propunerea de ordonanta de urgenta pe data de 30 octombrie 2012, (nota bene - fusesem eliberat din functie pe 29 octombrie !) dupa un circ intreg, vizand parasirea plenului de cei peste cvorum, lipsind la apelul final 4 persoane, sedinta fiind declarata inchisa). Acest fapt insemna practic amanarea sine die a reluarii platii catre luptatori. Numirea noului secretar de stat, trebuia sa aduca in primul rand stabilitatea actului de management a institutiei, un concept in deplin acord cu guvernul referitor la aplicarea Legii341/2004. Constat ca la 9 luni dupa, suntem mai jos decat am fost si ceva imi spune ca nu am atins inca fundul. Lui Victor Socaciu ii revine obligatia de a se bate pentru acest drept suprimat de guvern. O va face? Sustine ca da. Va reusi? Sustine ca da. II doresc sa reuseasca, dar… De la instalarea sa in functie, m-am asteptat sa ma invite pentru a-l informa asupra demersurilor intreprinse, a pasilor facuti si a experientei la SSPR. Eu am ramas cu speranta dar si cu senzatia de déjà vu. Astazi constat ca suntem pulverizati de-a dreptul, ca nu mai exista niciun demers de coagulare a nemultumirilor si de reprezentare reala si pertinenta in fata autoritatilor. Concluzia mea: cei din urma au reusit !!! Au reusit pentru ca liderii providentiali au parasit, unii scena, altii tara, luand cu ei si secretul reusitei reluarii platilor! Cu totii insa, sunt speriati de ideea reverificarii dosarelor. De aceea tac, asteptand sa decripteze fiecare demers oficial, respirand usurati fata de greselile facute de sspr-isti, cu buna stiinta sau din prostie! E insa trist, sa vezi cum o masa de manevra deloc numeroasa, dar extrem de galagioasa si bine dirijata din interiorul PSD, a permis autoproclamatului lider, sa riste libertatea si drepturile celor multi, in detrimentul propriei libertati. Este incredibil cum a putut prosti atata lume, jucand mascarada liderului celor multi, oprimati si marginalizati social, un om coborand din luxosul sau Mercedes cu portavocea in mana. Trecand la alt palier, pozitia de secretar executiv al PSD, il obliga enorm pe Adrian Sanda. Sunt cel putin doua motivele: primo, ii succede in functie lui Dorin Lazar Maior, avand de dovedit calitati si capacitati de lider, superioare ca viziune si maniera de abordare, fata de ceea ce a aratat cel dintai. Ar trebui sa se impuna prin autoritatea necesara reprezentarii noastre in fata conducerii PSD si in dialogul cu autoritatile statului roman. Secundo, Sanda e obligat la comunicare, una diferita de ceea ce a insemnat pana acum comunicarea dintre revolutionari si autoritati, dintre revolutionari si societate si nu in ultimul rand, dintre revolutionari si media. Comunicarea este necesara de altfel si in interiorul organizatiilor teritoriale ale PSD unde exista structuri de revolutionari, dar mai ales cu toti ceilalti aflati sub incidenta Legii 341/2004, atat timp cat partidul pe care-l reprezinta, guverneaza si influenteaza major soarta celor multi, nemembri de partid sau cu optiuni politice diferite. Important este mesajul pe care-l transmite si forma in care alege sa se exprime. Un lider valoros, are astazi la dispozitie optiunea de a apela la un specialist in comunicare, omul instruit in a transmite eficient si pe intelesul tuturor mesajul dorit. Cum omul sfinteste locul, extrem de importanti sunt cei de care se inconjoara la Departamentul cu pricina. Propunandu-i si sustinindu-i pe ambii ca secretari executivi, fireste, din ratiuni si calcule diferite, nu pot decat sa sper ca Sanda va confirma, dovedindu-ne tuturor ca este omul capabil sa convinga asupra necesitatii aplicarii Legii 341/2004 deopotriva cu aducerea dosarelor in limitele realitatii legale si istorice. Maior m-a dezamagit profund, dovedindu-mi singurul lucru care conteaza pentru mine: nu are caracter! Caracterul, ori te nasti cu el ori nu-l ai! Personalitatea o mai educi, o mai cultivi, o cizelezi. Fara caracter omul nu valoreaza mai nimic! Am descoperit asta la el cu ceva ani in urma, i-am spus-o si a tacut vinovat. Tocmai cunoscandu-l foarte bine, mi-am permis sa-i adresez anul trecut de 1 octombrie 2012, in mod public, un decalog de intrebari, somandu-l sa raspunda desigur, tot public. Nu a facut-o nici pana astazi si nu o va face nici de acum incolo. Enumar in loc de motive, 4 nume: Dan Sarmasi, Nae Samson, Dan Iosif si cu voia d-voastra, ultimul pe lista, subsemnatul. Anul discutiei 1993, locul discutiei Palatul Cotroceni. Dorin Lazar Maior stie si ce si de ce. Sanda nu m-a dezamagit inca, dar este pe punctul de a o face. Pare mult mai interesat de propriul joc, de propria ascensiune in cadrul partidului, ceea ce e o aspiratie de ordin personal, fireasca chiar, dar in detrimentul unei strategii de grup, neexpusa pana acum. Am indicii serioase in acest sens. In Consiliul National suntem 10 revolutionari membri PSD, in ordine alfabetica: Badea Nicolae(Targoviste), Balint Petrica(Lugoj), Bucur Mircea(Sibiu), Curta Gheorghe(Arad), Luca Viorel(Cluj), Mester Sorin(Bucuresti), Popescu Constantin(Olt), Raducu Eugen(Pitesti), Sanda Adrian (Timisoara), Simion Georgica(Buzau), pe care ma asteptam ca Sanda sa ii adune macar o data pentru acomodarea punctelor de vedere, pentru stabilirea de comun acord a unei strategii de urmat in partid si in dialogul cu autoritatile statului. Intalniri au avut loc in departament, ocazionate de raportarea situatiei de la SSPR de catre Socaciu. Discutiile au fost civilizate dar sterile. Aici nu este neaparat vina lui Sanda, intrucat nu a avut loc inca CEXN-ul care sa voteze continuarea activitatii departamnetale si care sa defineasca structura si modul de functionare, obiectivele de atins, strategia de urmat, lipsuri ramase de la Dorin Lazar Maior. As vrea sa ma insel, nu mi-ar fi rusine sa recunosc acest lucru. De la Sanda astept(am) mai mult! Legat de momentul de acum doua saptamani, cand s-a vehiculat intentia desfiintarii Departamentului pentru Revolutionari din cadrul PSD, am propria parere. Indiferent de parcursul de etapa care a fost BPN al PSD, sau de ce hotarare urmeaza a fi luata in CEXN-ul PSD, pentru mine ramane intentia, disimulata sau fatisa, de a reduce la tacere structura departamentala care trimite nasterea PSD la momentul 0 al istoriei postdecembriste. In fundamentarea istorica a PSD se afirma ca s-a nascut in chiar zilele Revolutiei si este continuatorul idealurilor ei! Sincer, eu nu vad acest lucru astazi! E adevarat am diabet, iar retinopatia este o consecinta probabila. Intinerirea oricarui partid este un proces si legic si logic. Cand o astfel de masura se ia in mod abrupt, risti un leadership lipsit de experienta conducerii partidului, cu atat mai mult a tarii. Tinerii (asa cum am fost si noi la vremea noastra) au mai mereu tendinta ignorarii istoriei (mai ales cea de data recenta !) si a celor care au infaptuit-o. De aici si atitudinea tuturor guvernelor din 2011 incoace. Desi orice natiune democrata si civilizata are drept stindard RECUNOSTINTA CA POLITICA DE STAT, statul nostru lasa sa se vada ca Revolutia ii complica existenta si actul de guvernare, fiindu-i mai la indemana invocarea restrictiilor bugetare si indemnurile de salubrizare a dosarelor din arhiva SSPR. Sustin pana la capat un astfel de demers, institutiile statului trebuind sa concure la eficienta lui in primul rand prin VOINTA POLITICA unanima a partidelor parlamentare. In urma unui atare succes, soldat finalmente cu recuperarea la bugetul de stat a sumelor insusite de falsii revolutionari si pedepsirea celor vinovati, URMEAZA OBLIGATORIU curatenia in toate celelalte domenii unde s-a fraudat bugetul de stat, petrecute din 1990 incoace (privatizari, improprietariri, rambursari de TVA, ilegalitati fiscale, etc). Altfel, pare doar un demers discriminatoriu cu tinta precisa ! Peste putin timp vom intra in cel de-al 25-lea an de la Revolutie ! Unde ne aflam ? In mod cert, traim in paradigma romaneasca, neivatand nimic din exemplele istoriei ! Toate revolutiile si-au devorat fii ! Ne inscriem daci in tiparul universal! Contestati de societate, acuzati de falsuri grosolane, de biografii false, de insusirea de beneficii de catre unii in detrimentul celorlalti, oprobiul societatii si in final, minimalizarea meritelor si marginalizarea sociala. Aici suntem in pragul jubileului aniversar! E clar ca situatia luptatorilor cu merite deosebite se indeparteaza zilnic de o solutionare pozitiva din varii ratiuni: obsedantele restrictii bugetare, lipsa unei determinari politice, morale si legale a diriguitorilor in rezolvarea dosarelor suspicionate a ascunde calitati dobandite in mod dolosiv, jocul cu ramificatii al presedintilor unora dintre asociatiile de revolutionari, care au tot interesul mentinerii actualei situatii, bucurandu-se de sprijin si informatii din interiorul SSPR si nu numai, invocarea disparitiei de documente si baze de date din SSPR (desi in Guvern, ca de altfel in orice institutie bugetara, exista un birou BDS !), calitatea indoielnica a personalului institutiei, jocul duplicitar al unora dintre cei care au detinut si detin demnitati in statul roman, nepublicarea situatiei centralizate a drepturilor nominale acordate in baza legii 42/1990 si ulterior 341/2004, dar si a situatiei sociale a beneficiarilor legii, lipsa de solidaritate a revolutionarilor indiferent de calitatea detinuta in raport cu legea, nesustinerea ferma de catre toti revolutionarii autentici ce se mai afla astazi in viata, a curateniei in dosare (evident cu exceptiile salutare, dar din pacate sporadice), luptei de orgolii nemasurate intre cei din Banat, Ardeal, Bucuresti si restul tarii, politizarea excesiva si paguboasa a lumii revolutionare, abandonarea scopului comun ce ne-a unit acum 24 de ani, s.a.m.d. Se pune problema ce este de facut. Sigur ca solutii exista, dar conditia obligatorie ar fi abandonarea stilului propriu de a ne da public in stamba, lucru care ne-a facut cel mai mare rau in toti acesti ani. Unii considera ca strada este calea, de aceea sunt zilnic prezenti cu orice ocazie ivita de greselile sau nedreptatile comise de guvernanti. Asa ar trebui sa fie spiritul nostru, revolut, gata mereu la o atitudine civica ca adevarati arbitri sociali! De cele mai multe ori, datorita dreptului la optiune si al liberei exprimari, spiritul civic a fost abandonat in detrimentul partizanatului politic, iar lupta pentru idealuri si principii cu batalia intre …Escu si …Escu, escu fiind arhetipul conducatorului roman. Eu consider ca dintre noi, pe baza competentei si a pregatirii, a fortei argumentului si arta negocierii, putem gasi materialul uman capabil sa indrepte lucrurile, sa ne repuna in locul binemeritat in istoria Romaniei, cat ne mai este inca permis sa avem o istorie!
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 20:47:16 +0000
Trending Topics
© 2015