Un drum stingher... Reflexia sa în geamul trenului era marcată de picuri de ploaie fină. Fiecare strop ce se întindea pe geamul murdar, era o lacrimă pe sufletul său, fiecare lacrimă din sufletul său era o amintire. Şi astfel căzu în mâhnire tăcută. Nu îi mai păsa de singurătate, nici măcar de crezul său, era pe un drum fără întoarcere. Gândurile sale erau un vuiet şi fulgere trăznind, venele de pe tâmple respirau greu odată cu plămânii care îi striveau sufletul. Trecuseră săptămâni de când nu mai vorbiseră. Ce înseamnă un moment de furie, ce înseamnă să spui că îţi pare rău, mult prea târziu. Undeva în retina ochilor se difuza acelaşi drum trist, ea cerându-i să plece, cu replici dure şi fără milă. Oftă... Mai înainte de ceartă făcuseră dragoste, încă simţea gustul ei intens, mâncase din ciocolata pe care el o adusese. Îşi atinse buzele din cauza memoriei care încă era atât de proaspătă, şi gândul i se duse la liniile trupului ei, cât de mult le diviniza în trecut, cât adora să o atingă iar şi iar şi iar... - Biletul vă rog ! îl întrerupse din gânduri controlorul. -Da ! Şi îşi băgă mâna în buzunarul sacoului, însă în locul biletului său de călătorie găsi o hârtie pe care era desenată o pisică neagră. Scormoni mai adânc în buzunar şi găsi şi biletul în sfârşit. Atâtea gânduri adânci in corabia gândurilor, aţipi lent cu tâmpla pe geamul rece. - Facem duş împreună ? o întrebă el. - Facem, dar mai întâi să mâncăm, mie fomiță ! se alintă ea. Acum mâncau împreună, mai tăcuţi că niciodată, ea îi zâmbea şi mai înghiţea câte ceva. El ar fi vrut să îi spună că o iubeşte, dar aşa brusc şi fără advertisment, ar fi simţit că o face prea banal, şi tăcea mâlc, zâmbea idiotic cu puţin ketchup în colţul gurii. Se ridică şi cu ochii tulburaţi o privi adânc, şi fulgerător, necontrolat parcă, o sărută cum numai el putea : - Te iubesc băi, tu ştii ?! Dar ea prefera să tacă şi să se bucure. O luă în braţe şi uşor o dezbrăcă în timp ce se îndrepta spre duș. Odată acolo, timpul a început să stea în loc, apa curgea fierbinte pe umeri, fiecare sărut pecetluia sentimentele dintre ei. Petrecură o oră bună făcând acelaşi lucru, cu buzele roşii, se uscau mai nou cu prosoape unul pe altul, de parcă erau doi copii destinaţi să aibă grijă unul de altul. Cum timpul fuge atât de rapid, noaptea învinse lumina de afară, cu ţigările în gură la geam, se priveau fără cuvinte. Ce era în mintea ei, poate că nici ea nu ştia, el era năucit de toată avalanşa şi aburii din duș. Acum în pat, adormiseră, ea în braţele lui, cu o mână pe sub tricou ei şi alta care semăna cu o centură. Adormise ea demult, dar nopţile lui erau destinate să o privească în tăcere absolută. " Îţi voi proteja visele, tu dormi iubito ! " îi şopti la ureche, se întoarse uşor la el şi îşi deschise ochii : - Cine crezi că doarme ? şi cu un zâmbet de milioane îl sărută uşor. Deodată simţi durere şi visul i se zdruncină odată cu trenul ce oprise într-o gară. Hârtia din buzunar era acum inexplicabil în mâna sa. O privi absent... - Se pare că o să fie un drum lung, pisicel.
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 19:23:30 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015