Un pai si-a petrecut toata tineretea Intr-o saltea Si credea despre lume Ca n-are decat o singura dimensiune : Greutatea Il apasa zilnic Cu o forta egala cu disperarea, De unde sa stiti cum vine asta Voi care nu v-ati petrecut toata tineretea Intr-o saltea. Acum umbla bezmetic, Noptile sunt la fel de usoare Ca si zilele, Nu se asaza pe el nici macar praful Sa se odihneasca doua ore dupa-masa. Parca nici n-ar mai fi pai, Ci de-a dreptul fulg, Un fulg dintr-o aripa de inger Cu care-a fost vecin in saltea - Asa se simte de usor. Intuieste el uneori Ca si vazduhul, la urma urmei, e tot o saltea Mai albastra, Pe care sforaie stapanul. (Marin Sorescu)
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 05:17:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015