V-am tot iertat, v- am tot acoperit. Si, sa mai amânam, nu- i intelept Ar fi, sa recunoastem , in sfârșit Femeia n- are totuși nici un drept. Muncim, ca niște sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu, Si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dați mereu Stam in picioare, încă de cu zori, Si va mirati ca nu mai sunt subtiri. Dar voi, care va credeți tot feciori, De ce nu aratati ca niște miri? Pe unde ne dați dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rând, Din cand in cand, in burti ne dați copii, Iar voi plecați la altele, razand. Cand suferite, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ați trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la război, Sau cand va speriati , la vreun consult . Eroic v-am iubit nelegitim, Si legitim, eroic v- am iubit, Ne bateti, n-nselati si noi o știm, Ba alteori, intram in circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Is vor plăti placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleași plăceri, Si uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca însuși Dumnezeu este bărbat, Si nu le înțelege pe femei. Dar, vai, a fost odată prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Si-acum , ne omorâm sarguincios, Si zilnic ne distrugem fara rost. Ne-nvinge viața fara orizont, Si voi ne-nvingeti, într-un mod cainesc, Trăim ca niște vaduve de front, Si mâinile mereu ni se aspresc. Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire înapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, Si credeți ca nu-i vorba despre voi. Si, totuși, e vorba despre toți Sunteți la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru toti, E-un credit fara giruri si dobânzi. Va e urat cu noi, va e urat, Si ne-ați ucide , dragilor bărbați, Asa ca va rugam numai atât: Puteți sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceți-o cu tonul coborât, Si pan-adorm copiii, așteptați!
Posted on: Thu, 20 Jun 2013 16:49:39 +0000