Vecini dintotdeauna Nu mai avem vecini care să ne spună bună-ziua, de fapt nu mai ştiu dacă mai avem vecini, suntem fiecare pe cont propriu, suntem scări întregi, blocuri şi cartiere de străini, suntem oraşe de străini, o ţară în care oamenii ei nu se mai cunosc între ei aşa cum se cunoşteau odată, s-au mutat de mici copii, nici n-au apucat să se cunoască, s-au mutat părinţii, care prin străinătate, care prin singurătate, bătrânii nu mai stau în faţa blocului, au plecat demult prin locuri numai de ei ştiute, au ajuns nişte taloane de pensii ascunse prin case, pot să moară liniştiţi cu televizorul deschis că nu află nimeni, pe la înmormântările lor nu mai vine decât popa, copiii le sunt plecaţi abia au plecat şi n-au bani să se întoarcă, puteau şi ăştia bătrâni să mai aştepte un pic, măcar până strângeau şi ei bani de un zbor low-cost, de un zbor acasă, spre nicăieri, spre nimeni şi nimic, vecinii au plecat demult, copiii învaţă limbi străine dacă au apucat să plece, iar dacă au rămas învaţă să rabde de foame, iar dacă au noroc îşi văd părinţii prin calculator şi-i iubesc prin internet, îi iubesc prin skype acolo e plin de vecini împrăştiaţi prin toată lumea care încă n-au uitat mirosul de ceapă prăjită de pe scara lor sau mirosul de cornuleţe de la doi, aşa cum nu pot uita vecinul de la parter, de la unu sau al nu ştiu câtelea etaj, mirosul de varză murată îi urmăreşte prin toată lumea, pe ei, vecinii de altădată, vecinii plecaţi din faţa aceluiaşi bloc, din acelaşi cartier, din acelaşi oraş, din aceeaşi lume, vecini buni, vecini irepetabili, vecini pe viaţă şi pe moarte, vecini cărora le-a rămas doar ca un pretext, dorul de casă, ca să aibă unde să se întoarcă, unde să vină, să nu simtă că au ajuns ai nimănui, că sunt de nicăieri şi că sufletul lor a rămas într-o cutie poştală părăsită, acolo unde au primit primul bileţel sau prima scrisoare de dragoste şi acum nu mai primesc nici măcar chitanţele de la gaz sau lumină, poştaşii au plecat şi ei odată cu lumea şi cu scrisorile, trăiesc într-o ştampilă, sunt aşa de bine timbraţi că nimeni nu mai poate să-i aducă înapoi, aşteaptă cuminţi noile adrese unde se vor strânge toţi vecinii din nou de pe strada ta, de pe strada mea, din blocul tău, din blocul meu, de la unu, de la doi, iar când ne vom fi strâns toţi n-o să mai fie nevoie de drumuri, de străzi sau de numere...
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 06:43:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015