Victoria stătea în scaunul ei cu rotile pe hol, în timp ce se uita pe geam la copii care se jucau în curteul. Ştia că fetele ce discutaseră în sală a auzit fiecare cuvânt. Lacrimi mari îi spălau obraz, în timp ce cu voce tare şi răspicat îşi dădea cuvânt sentimentelor care tulburau în sufletul ei. -Ştiţi fraţilor... atunci se termină copilăria, când îţi pierzi încrederea în tot, toate şi toată lumea. Atunci când vezi că vorbeşti o limbă care e cunoscută doar de tine. Când vezi că oamenii pelec de lângă tine sperând la altceva decât tine, la ceva mai bun. Când vezi că ceea ce oferi tu, nu îi mai trebuie la nimenea. Stai în mijlocul pieţei şi vezi cum dispar oamnii rând pe rând, închizând în urma lor uşile etapelor din viaţa ta şi rămâi în prezent, în mijlocul pieţei, pentru că oamenii nu mai au nevoie de adevăr, doar de minciuni şi prefăcături. Astfel devii un surplus. În mod teoretic toată lumea ţi-e prieten dar, în mod practic numai ai de ce să mai grăieşti. Oamenii nu mai sunt copiii din trecut, au familii, au probleme şi nu au timp să îţi asculte adevărurile tale incomode, care oricum sunt doar adevărurile tale. Aşa că eşti un surplus părăsit. Ai putea rămâne pentru a fi tăcere, pentru a nu fi părere, pentru a fi un invizibil care confirmă dând din cap iluziile. Pierzândute pe tine însuţi, felul tău de a fi, de a simţi, de a gândi şi a deveni o marionetă a iluziilor. Şi atunci de ce să mai stai? Au şi alţi nevoie de mijlocul pieţei. Aşa că poftim locul în lumea în care bărbaţii sunt curvari, femeile avare după bani dar, cu toţii însetaţi după iluzii, minciuni. Bun venit în lumea oamenilor maturi! La care tot visai când erai copil! Dar orice ar fi nu voi face parte din voi, chiar dacă voi plăti cu viaţa! Acete cuvinte Victoria le urla din toată puterea plămânilorîn timp ce se uita la fetele încremenite. Îşi înghiţea lacrimile amare în timp ce trântise uşa cu toată puterea în nasul spectatorilor. fragment din Suflet Rătăcit
Posted on: Thu, 17 Oct 2013 22:27:31 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015