asta pentru cei nostalgici dupa ceusescu: INTERVIU Mihai Dobrovolschi Înainte de ’89, nu se vedea şi în alimentare că Braşovul e oraş turistic? Era oraş turistic, veneau străini, dar ei aveau shop-uri: magazine pe valută, unde găseai tot ce vrei. Dar n-aveai valută. Erau două sisteme diferite. Exista un tren căruia îi ziceam „Mitropa“. În fiecare seară mergeam acolo pentru că ne aruncau străinii cola, gumă de mestecat. Dacă prindeai o cola era o demenţă extraordinară: îţi adunai prietenii s-o beţi, apoi o tăiai şi o făceai stativ de stilou. Sărăcia era imensă. Se-ajunsese la un mix între lipsurile materiale care, în Braşov, au fost crunte mai ales după noiembrie ’87. Nu găseai nimic, dar nimic de mâncare. Tot ce era pe cartelă – făină, mălai, ulei – nu-ţi ajungeau pentru că erau raţii mici. Nu mai existau salam, pui, nu mai exista nimic de mâncare. Mâncam cartofi. Erau nişte seri în care România chiar arăta ca o brută: fără apă caldă, fără curent, fără gaz, fără mâncare. Îmi amintesc că eram cu mama şi cu sora mea într-o seară, iarna, cu păturile pe noi, scoţând aburi în casă, iar maică-mea încerca să facă, la o lumânare, într-o cană de metal, ceai. Mă gândesc ce simţea ea. Citeste mai mult: adev.ro/mqyqxi
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 06:56:15 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015