autoprtret fara rama poetii consacrati si criticii literari se uita la mine ca la un asteoid picat in gradina lor pe cand isi beau lnistiti cafeaua. esti debutanta? cu asa o carte? pai..nu.. sau da, intr-un fel personal.. cum, ai scris 8 carti? pai si unde ai stat ascunsa? nu am stat ascunsa, doar ca nu am stiut ca e nevoie de alarma la usa unei carti.. si, oricum, nu as fi stiut ce sa fac... ce sa va spun, oare? ca sunt anapoda? ar fi multumitor? ok, viata mea a fost anapoda fie ca am vrut fie ca nu. am traversat ca fat-frumos mai multe vieti in una, m-am straduit sa traiesc intr-un echilibru confectionat intre datele istorice si cele personale.. si mi-a iesit - echilibrul! PRIVESC IN JUR SI UNEORI IMI ZIC E PREA TARZIU... apoi imi aduc aminte ca nu eu stabilesc finalul si nici traiectoria, tot ce pot face ar fi sa merg inainte, asa anapoda, precum un copac care a crescut stramb, dar atat de ciudat a crescut, incat, e fotografiat de turisti. are si el farmecul lui. nu prea stim de unde sa te luam, unde sa te incadram... hmmmm ... pai nu ma incadrati, luati-ma ca atare.. copacul bonsai ingrijit de mine pe un pervaz literar, nici afara nici inauntru... da, nici eu, daca ma uit in oglinda nu prea stiu ce eticheta sa imi pun pe frunte. dar nu am nevoie. lectia am primit-o de la tineri. ei m-au impins in fata, lor le datorez cumva adaptarea. am supravietuit discret in propria viata pana ce forma atat de stranie a devenit vizibila. cand aud povestea asta despre oameni de succes discreti, tineri sau nu, imi dau voie sa o cred. azi, a fi discret presupune ca ai o strategie mai buna, dar nu inseamna ca nu ai niciuna.
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 12:53:38 +0000