despre iubiri, iubito! de mi`ai lasa din vara macar marea sa fuga spre umeri val dupa val, sa-mi straluceasca in ochi, ai tai sori sa te chem, sa te pierd, sa te am. de mi`ai gusta din gand, rasuflarea. te`as saruta de la coapsa la san, si`apoi as musca nebuneste sa vad cat oare ai sa induri. iar vantul, furtuna pe mare. iar corpul tremura frant, in coltul camerei tale, nu`s vise, sunt vieti pe pamant. mai trece`o secunda pe ceasul, si`o clipa se`ntoarce din gand. transforma tacerea in geamat. iubiri se tot pierd, soapte`n vant. fereastra, e`nchisa`n perete. si sufletul`ti cheama`n zadar, sa vina la tine`adiere. sa plece din tine macar... si lacrima`i acuma jeratic. crapata ti`e pielea pe chip. nici buza nu canta in noapte. si ochii cei negri`au orbit. nu`i viata, nu`s vise, nu`i noima. nu`s ganduri, nu simti, nu traiesti. nu`s soapte, cuvinte, nici forma. plecata din tine te vezi... dantela e neagra, piciorul. petala pe chip, si un spin. tacere`n oglinda, si ciobul. paharul e rosu si plin.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 21:08:15 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015