poate că da poate că nu mai sunt vremurile de altădată nostalgia mă copleşeşte şi curgerea către moarte este mai aproape decât ora prânzului când nesătul mă uit spre cer şi invoc ghinionul curată nebunie secvenţe de viaţă din fiecare timp parcurg în picioare sau în genunchi adeseori îmi revăd copilăria în pantaloni scurţi şi o cămaşă de in mai albe decât norii de azi sunt atât de ieri sunt parcă mai abătut poate nostalgic dar sigur trist îmi vine să mă rostogolesc prin iarba verde din grădina mamei ce încă trăieşte să mă mângâie şi uneori să mă certe că nu am timp să mai strâng în braţe florile câmpului din vremuri îndepărtate ele sunt la fel doar eu am uitat să zâmbesc chiar şi pentru o simplă culoare a unei flori ce a rămas acolo şi mă aşteaptă la mama undeva la ţară. Vali NIŢU
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 09:04:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015