violența câinilor vagabonzi, dar și a celor de rasă, cu stăpâni. fiul acum de opt ani, a fost atacat pe vremea când avea 4 ani și era cu mama mea în parcul kiseleff, un parc civilizat, dar au fost înconjurați de 8 câini. mama mea l-a luat în brațe și i-a trebuit cam 10 să scape de potăi, care erau cât pe aci să-i muște. de atunci copilul meu este traumatizat și se sperie cum vede un câine. în același parc, kiseleff, în plină zi anul trecut, așa pe la prânz, mergeam cu fiul meu "la mulți copii", așa cum îi spunem parcului dintre statuie și institutul de geologie, la un loc de joacă mare pentru copii. din senin, un buldog fără botniță, fără lesă, s-a năpustit asupra fiului meu, fără nici un motiv. am fost nevoit să-l iau în brațe și să-l protejez de câinele care s-a oprit abia la picioarele mele cu botul deschis și lătrând. când am tras la răspundere stăpâna câinelui, mi-a reproșat de ce nu țin de mâna copilul. păi, i-am zis, este un parc, nu trece strada. adică tot eu eram de vină că ea, cu un câine violent, nu avea grijă de jivină. acum vreo doișpe ani mă întorceam dintr-o excursie de la munte. eram cu rucsacul și vesel de drumurile făcute în bucegi. ajung din kiseleff pe uruguay, și deodată se reped la mine vreo cinci câini vagabonzi, pripășiți prin tufișurile din fața unor vile elegante - ridicat prin anii optzeci pentru nomenclatura din ministere, medici și avocați de prestigiu, care făceau politica partidului - și am fost nevoit să mă lupt cu ei preț de cinci minute, căci fiecare venea din altă direcție. desigur că eu am fost cel vinovat, pentru că îndrăzneam să merg pe trotuar, care era de fapt casa câinilor, că mă îndreptam, poate cu prea mult avânt, spre casă, care se punea în calea câinilor fără stăpân, desigur că purtam vina ancestrală a îmblânzirii lor nevolnice, o vină a omului care nu i-a lăsat precum câinii dingo, câinii lupi, etc. acolo, dacă devoră un animal, este lupta pentru supraviețuire. aici, între oameni, este vorba de crimă, de a treia crimă față de un om, ce-i drept, un omuleț, un copilaș, care n-a trăit mai mult de patru ani. acum se dă vina pe bunică, că de ce n-a avut grijă de copii, de ce au fugit și nu i-a ținut sub pulpana ei. desigur că acest lucru justifică întru totul faptul că acei câini fără stăpân sunt violenți și au fost amenințați nevoie mare de un copilaș de patru ani și de unul mai mare. asta justifică perfect faptul că organizațiile care ar fi necesar să se ocupe de monitorizare lor îi adoptă și apoi le dau drumul pe străzi, asta justifică perfect că s-au descoperit cazuri de multiplă sterilizare a unuia și aceluiași câine - nu-i așa, și organizațiile astea trebuie să-și justifice existența. ne bucură că după ce s-a lăsat de filme ușurele, cu mult păr blond și ochi albaștri, brigitte bardot se interesează de câinii vagabonzi. este foarte bine. păcat că n-a venit cu un tren mare să-i ia pe toți. păcat că brigitte bardot nu trăiește la bloc, cu străzi prost iluminate, să vadă ce bine-i să fie atacată de minunații ei protejați. atunci, să vezi ce dragoste o s-o cuprindă, una mortală.
Posted on: Thu, 12 Sep 2013 20:32:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015