ÎNGRIJORĂRILE UNUI SECUI. Barbarismul suporterilor maghiari în Bucuresti, si frustrarile istorice ale maghiarimii În realitate nu sunt ungur, sunt secui. Dar aveţi dreptate, domnule deputat Bogdan Diaconu, în fiecare cuvânt, în ceea ce priveşte barbarismul suporterilor maghiari în Bucureşti. Adevărat, neamul ungurilor îşi arată acum faţa sa barbară. Credeţi-mă, mă simt prost dincauza celor făcute de unguri în Bucureşti Când Kertész Imre, scriitor evreu-maghiar, a spus că poporul maghiar este un popor frustrat,că n-a putut prelucra rănile istoriei, declaraţia asta a provocat o mare isterie în Ungaria, fiindhulită în cercurile naţionaliste. Din păcate, trebuie să-i dau dreptate lui Kertész Imre, căungurii sunt un popor frustrat, dovadă stă comportamentul de azi. Dar frustrarea este veche! Poporul maghiar niciodată n-a putut prelucra, sufleteşte, rănile istoriei, din cauza asta există versuri în literatura maghiară care plâng moartea definitivă a neamului. Ungurimea nu are o spiritualitatea adâncă, cum e ortodoxia la români, care ar ajuta la prelucrarea suferinţei istoriei ca jertfă, care este parte componentă, în mod spiritual, a identităţii, a vieţii neamului. E posibil ca acest lucru să fie aşa din cauza faptului că creştinismul a fost preluat forţat, şi nu asimilat, creându-se astfel o prăpastie între conştiinţa şi inconştientul colectiv ale maghiarimii. Este posibil să avem o criză de identitate, de mai mult de o mie de ani, care s-a compensat cu megalomania naţională. Andre Scrima scrie că nu este uşor să-ţi schimbi religia, că astfel comunitatea îşi poate pierde sufletul. Cred ca aşa ceva s-a întâmplat în cazul maghiarimii. Maghiarimea niciodată n-a putut integra în conştiinţa neamului personalitatea umbră a istoriei maghiare, faptul că ungurimea a făcut multe greşeli istorice faţă de alte neamuri din jur. Cred că Valeriu Branişte a avut o observaţie importantă în ceea ce priveşte ungurimea, observaţie confirmată şi de un gânditor maghiar, Prohászka Lajos. Branişte scrie că ungurului îi e frică să aibă contact cu alte naţiuni din jur, că îi este teamă că, prin contact, îşi pierde identitatea. Neamul care nutreşte astfel de temeri are o mare problemă de identitate şi este frustrat. Observaţia corectă a lui Branişte îşi are originea în criza de identitate a maghiarimii, în care se înrădăcinează frustrările istorice ale maghiarimii, care, din această cauză, n-a putut prelucra niciodată rănile istoriei. Iar din această problema de identitate a maghiarimii vin frustrările care se manifestă azi în Bucureşti. Nagy Attila Transcris literal de Carmen Babia Sursă: Academia.edu
Posted on: Fri, 27 Sep 2013 11:59:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015