În conformitate cu art. 88 alin. 3 din Codul Muncii, agentul de muncă temporară este „persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia”. » În prima parte a acestui subiect am scris despre condiţiile preliminare, garanţia financiară şi procedura de autorizare. Citiţi mai întâi articolul “Cum devii un agent de muncă temporară şi ce obligaţii ai după ce ai fost autorizat? (Partea I)”. 4. Prelungirea autorizaţiei Prelungirea autorizaţiei de funcţionare se face cu cel puţin trei luni înainte de expirarea autorizării iniţiale printr-o cerere depusă de solicitant la MMFPSPV. Cererea va fi completată cu următoarele documente: • Cazierul fiscal – din care să rezulte că nu există fapte sancţionate de reglementările în vigoare; • Certificate eliberate de instituţiile competente care să ateste că persoana juridică nu are debite la bugetul de stat sau la bugetele locale – condiţia este îndeplinită prin prezentarea certificatelor de atestare fiscală eliberate de ANAF şi Direcţia impozitelor si taxelor locale (DITL); • Certificat constatator eliberat de Registrul Comerţului din care să rezulte că persoana juridică nu se află în procedura de reorganizare sau faliment – este indicată depunerea unui certificat constatator cât mai recent; • Dovada constituirii garanţiei financiare; • Declaraţie pe propria răspundere prin care solicitantul declară că nu a fost sancţionat contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare solicitării autorizaţiei, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale. După depunerea cererii de prelungire şi a documentelor mai sus menţionate, înăuntrul termenului, autorităţile vor soluţiona cererea în termen de 30 de zile (la fel ca şi în cazul autorizării iniţiale). Procedura de analizare a solicitării de prelungire se face în aceleaşi condiţii ca şi procedura de analiză în cazul autorizării iniţiale. 5. Obligaţii ale agenţilor de muncă temporară Odată ce persoana juridică a obţinut autorizaţia de agent de muncă temporară, acesta va putea încheia contracte de muncă temporară cu respectarea prevederilor legale speciale din Codul Muncii (art. 88–102), precum şi cele generale (forma contractului de muncă, înregistrarea acestuia etc.). Atenţie! Pentru fiecare nouă misiune se încheie câte un nou contract de muncă temporară. În cazul în care misiunea temporară este de natură a pune în pericol viaţa sau integritatea fizică şi/sau psihică, salariatul temporar are dreptul de a refuza misiunea. Refuzul misiunii de către salariatul temporar va fi făcut în scris si nu constituie motiv de sancţiune sau concediere. În toată perioada în care agentul de muncă temporară este autorizat, în condiţiile legii, acesta va avea obligaţia de a anunţa agenţia teritorială pentru prestaţii sociale competentă (cea în raza căreia agentul are sediul social) orice modificare privind denumirea, sediul sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică. Această informare trebuie făcută în termen de 30 de zile calendaristice de la data producerii modificării. 6. Încetarea activităţii în calitate de agent de muncă temporară În eventualitatea în care un agent de muncă temporară îşi încetează activitatea, acesta este obligat să depună autorizaţia de funcţionare la agenţia teritorială de prestaţii sociale în termen de 15 zile calendaristice de la încetare. Autorizaţia de funcţionare a agentului de muncă temporară se retrage în următoarele cazuri: • În cazul în care agentul de muncă temporară se află în procedura insolvenţei (vezi Legea nr. 85/2006); • În cazul aplicării de sancţiuni pentru următoarele fapte considerate contravenţii: În cazul în care condiţiile de muncă (durata timpului de lucru, munca suplimentară, repaus zilnic şi săptămânal, munca de noapte, concediile, sărbătorile legale şi salarizarea) ale salariaţilor temporari sunt mai puţin favorabile decât dacă aceştia ar fi fost recrutaţi direct de utilizator; În cazul în care agentul de muncă temporară nu îşi îndeplineşte obligaţia de a ţine evidenţa şi de a înregistra contractele de muncă temporare în Registrul general de evidenţă al salariaţilor; Necomunicarea agentului de muncă temporară către agenţia teritorială de prestaţii sociale, în termenul legal de 30 de zile calendaristice, a modificărilor cu privire la sediul social, denumire sau înfiinţarea de subunităţi fără personalitate juridică; Nedepunerea autorizaţiei de funcţionare în original de către agentul de muncă temporară în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea activităţii; Punerea la dispoziţia utilizatorului a unui număr de peste cinci persoane fără contract de muncă temporară. Autorizarea este retrasă în termen de 15 zile calendaristice de la data constatării cazurilor prezentate mai sus printr-o decizie motivată. Agentul poate contesta decizia la instanţa de contencios administrativ competentă. În cazul în care, în momentul retragerii autorizării, agentul de muncă temporară are contracte de muncă temporare aflate în execuţie, acestea se vor derula până la sfârşitul perioadei pentru care au fost încheiate şi impozitul pe venit împreună cu contribuţiile sociale datorate bugetelor de stat vor fi plătite de utilizator, care la rândul său se poate întoarce împotriva agentului de muncă temporară în vederea recuperării prejudiciilor cauzate.
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 19:47:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015