În lista mea de prieteni de pe facebook există sute de momâi care nu au nicio treabă cu socializarea on-line. Scopul lor nedeclarat este acela de a spiona. Cum cineva postează ceva, cum momâile se aruncă să vadă. Ei citesc postări și văd poze, dar dau like-uri sau comentarii extrem de rar. În schimb, fac comentarii interminabile, la serviciu, sau la terasă, pe marginea unor poze pe care le-a postat o cunoștință comună. Iar invidia și ura stau la masă cu ei. Pe mine, de exemplu, mă citesc foarte mulți. Mi-am dat seama de chestia asta din comportamentul lor față de mine în viața de zi cu zi. Cu toate că mă citesc mulți, îmi dau feed-back extrem de puțini, nici 5 % din cei pe care-i am în listă. Acum, dacă-aș ști precis cei care sunt cei care-mi citesc postările cu regularitate, dar nu dau niciun semn, i-aș șterge pe toți din lista mea. Și i-aș șterge nu pentru că ei n-ar avea dreptul să facă ceea ce fac, ci pentru că nu mi se pare corectă atitudinea aceasta de a sta cu capul la cutie, a-l scoate când observi ceva, profiți de ceea ce observi și pe urma intri iar la cutie. Eu, de exemplu, când văd că cineva postează ceva (mă refer la texte, nu la poze; pozele personale nu mă interesează), dacă mi se pare interesant, îi dau omului feed-back. Uneori mai dau like nu pentru că postarea în sine este nemaipomenit de interesantă, ci pentru că omul care a scris-o merită o atenție. Omul acela este interesant pentru mine. Așa comunic, interacționez, socializez eu cu oamenii de aici. Momâile, în schimb, se comportă pe facebook ca și în viața reală. Lingușesc pe cine trebuie și își bagă picioarele în cei pe care nu-i consideră importanți, dar profită de pe urma creației lor. Momâile au inventat ceea ce s-ar putea numi ”pupincurism de facebook”. Orice tâmpenie ar posta un șef, primește zeci de like-uri și comentarii lingușitoare de la subalterni. Orice poză ar pune o prefăcută, are sute de like-uri și comentarii și mai prefăcute decât e ea. Orice minciună ar posta o compania la care lucrează, are imediat comentarii și like-uri în neștire de la toți angajații. Orice mizerie ar urca pe facebook un om politic, se găsesc să-l laude toți cei care depind de el. Mai mult, momâile, pe lângă faptul că postează extrem de simplist, o fac doar când au interes. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, ele postează ca să-și facă reclamă. Nu știu, poate par eu deplasat, dar ce încredere poți să ai în unul despre care nu ști cum gândește? Căci, e evident, momâile se ascund în a-și declara punctul de vedere. Deși ar putea, ele nu crează nimic cu mintea lor. De asemenea, evită să se implice în discuțiile fierbinți, de teamă, precis, ca să nu fie observate de cine nu trebuie. ”De ce să mă dau cu ăia sau cu ăia? Dacă o să am de pierdut, pe termen lung? Dacă o să-mi ia cineva facebook-ul la puricat și, văzând cum gândesc, nu o să mă mai angajeze?” Cam așa își fac planurile oamenii aceștia. Pentru ei nu contează sinceritatea, adevărul, verticalitatea. Ei sunt cameleonici de când se știu și o scaldă așa. Și o duc bine. Pentru momâi e de neconceput să își exprime clar un punct de vedere. Le e mult mai la îndemână să tragă cu ochiul, să nu zică nimic și doar să gândească ”aha, de ăsta-mi ești.” Pentru ei e de neconceput ca un om să aibă curajul să fie sincer. Când simt că e vorba de sinceritate, se sperie, sau intră în panică. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, momâile trăiesc printre oamni falși și în viața de zi cu zi. Ei au învățat că, cel puțin pe termen scurt, acesta e un mod de a trăi liniștiți. Dar mai departe? O să vadă atunci.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 19:34:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015