Înghetaţă tot... ceasornicul refuză Să îşi mai aibă mersul candenţat, Ne râde-n faţă viaţa şi se-amuză Că noi avem chiar sufletu-ngheţat. Ai vrea să-mi spui, tu, oare, că-ţi e bine? Eu ştiu că-ţi e ruşine să-mi spui tot, Şi că atunci când eşti doar tu cu tine Te-ntrebi cum, încă, eu, să tac mai pot... Câteodată, rar, îmi dai de ştire Şi-ţi aminteşti de timpuri care-au fost, Chiar viaţa ta acum e-o amintire Iar timpul viitor nu-şi are rost. Începe-n piept un ceas, uitat să bată Şi-aşa de tine-aminte-ţi mai aduci Şi-ţi aminteşti alegerea-ţi ciudată Când te-apucasei timpuri să seduci Iar azi, când simţi cum totul se comprimă Şi tocmai tu baţi paşii doar pe loc, Şi-ai devenit o simplă anonimă Ţi-aduci aminte ce s-a ars în foc? Câteodată spui că-ţi e chiar bine, Dar gândului nu poţi să-i dai răspuns, În vis te simt că teamă-ţi e de mine Şi tristă, plângi, tot timpul pe ascuns. De câte ori, ţi-ai vrut a fi trăire Un fapt al vieţii doar obişnuit, Şi-nfăptuind absurda amăgire Te-ai întrebat de cumva n-ai murit? Până mai ieri erai învingătoare, Azi ştiu că-ţi spui că e deja târziu, Un vechi, dar mare, adevăr, te doare, Şi doare şi mai mult că eu îl ştiu. Te-ai rătăcit... Te-ntrebi de ai pacate, Şi nedormind, în miez de nopţi te cerţi, Împacă-te, chiar dacă ai dreptate, Eu te-am iertat, încearcă să te ierţi.
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 20:12:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015