Întotdeauna e un moment în care drumurile se separă- Fiecare merge pe drumul lui, crezând că drumurile li se vor uni din nou. O vezi pe cealaltă persoană devenind mai mică şi mai mică. “E-n regulă. Suntem făcuţi unul pentru altul. Va fi aici până la urmă” Dar până atunci se întâmplă ceva. Vine iarna. Ăsta-i adevărul. Nu mai e cale de întoarcere. Simţi asta. Şi începi să-ţi aminteşti de unde ai început. Şi descoperi că ai început mai devreme decât credeai. Cu mult înainte… Şi asta-i momentul când realizezi că lucrurile se întâmplă doar o dată. Şi oricât de tare încerci nu vei mai simţi la fel : că esti trei metrii deasupra norilor.
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 21:44:17 +0000