ŞAPTE DEPRINDERI ALE PĂRINŢILOR BUNI Şl ALE PĂRINŢILOR INTELIGENŢI Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor şi care să fie capabili să pătrundă în inima lorPărinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.Această deprindere a părinţilor inteligenţi contribuie ca în copiii lor să se dezvolte autostima, protecţia emoţiei, capacitatea de a prelucra pierderi şi frustrări, de a filtra stimu/icare produc stres, de a dialoga şi de a asculta. Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produseelectronice, organizează excursii. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor,experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor. Atunci când pot, părinţii inteligenţi le fac daruri materiale copiilor lor, dar nu-i stimulează să fie materialist), căci ştiu că asta poate zdrobi stabilitatea emoţională, generează tensiune şi oferă plăceri superficiale. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor lor exemple şi povestiri din viaţa lor, rămân de neuitat. Vreţi să fiţi un tată sau o mamă strălucită? Aveţi curajul să vorbiţi cu copiii voştri despre zilele cele mai triste din viaţă. Aveţi îndrăzneala să povestiţi greutăţile prin care aţi trecut. Vorbiţi de aventurile voastre, de visele şi momentele cele mai fericite din existenţavoastră. Umanizaţi-vă. Transformaţi relaţia cu copiii voştri într-o aventură. Fiţi conştienţi că a educa înseamnă pătrunderea fiecăruia în lumea celuilalt. Mulţi părinţi muncesc ca să le dea copiilor tot ce e mai bun pe lume, dar uită să deschidă pentru ei, cartea vieţii lor. Din nefericire, copiii îi vor admira doar în ziua în care vor muri. De ce este fundamental pentru formarea personalităţii copiilor, ca părinţii să se lase cunoscuţi? Pentru că aceasta este unica modalitate de a educa emoţia şi a crea legături solide şi profunde. Cu cât este mai inferioară viaţa unui animal, cu atât mai puţin este dependent de progeniturile sale. La mamifere există o mare dependenţă a fiilor faţă de părinţi, pentru că ei au nevoie nu doar de instinct, ci şi de cunoaşterea experienţelor trăite de părinţi pentru a putea supravieţui. La specia noastră, această dependenţă este intensă. De ce? Pentru că experienţa învăţată este mai importantă decât cea instinctivă. Un copil de şapte ani este foarte imatur şi dependent de părinţii săi, în timp ce multe animale de aceeaşi vârstă sunt deja bătrâne. Cum se produce această învăţare? Aş putea să scriu sute de pagini despre acest subiect, dar în această carte voi comenta doar câteva fenomene implicate în acest proces. învăţarea depinde de înregistrarea zilnică, în matricele memoriei, a mii de stimuli externi (vizuali, auditivi, tactili) şi interni (gânduri şi reacţii emoţionale). Anual, noi arhivăm milioane de experienţe. Spre deosebire de calculatoare, înregistrarea în memoria noastră este involuntară, produsă de fenomenul RAM (registrul automat al memoriei). în cazul calculatoarelor, noi hotărâm ce înregistrăm; în memoria umană,înregistrarea nu depinde de voinţa omului. Toate imaginile pe care le captăm sunt înregistrate automat. Toate gândurile şi emoţiile - negative sau pozitive - sunt înregistrate în mod involuntar, prin fenomenul RAM. Legăturile definesc calitatea relaţiei Ce anume înregistrează copiii despre dumneavoastră? Imaginile negative, sau pozitive?Pe toate. Ei arhivează zilnic comportamentele voastre - fie ele inteligente, sau prosteşti. Voi nu vă daţi seama, dar ei vă fotografiază în fiecare clipă.Ceea ce generează legăturile inconştiente nu este numai ceea ce le spuneţi, dar şi ceea ce ei văd la voi. Mulţi părinţi spun copiilor lucruri minunate, dar au reacţii dintre cele mai rele în faţa lor: sunt intoleranţi, agresivi, părtinitori şi ascunşi. Cu timpul, se creează o prăpastie emoţională între părinţi şi copii. Există puţină afecţiune, dar multe fricţiuni şi critici. Tot ceea ce s-a înregistrat nu se poate şterge, poate doar să fie reeditat prin intermediul noilor experienţe apărute peste cele vechi. Reeditarea este un proces posibil, dar complicat. Imaginea pe care copilul şi-a construit-o despre voi nu poate fi ştearsă, ci doar rescrisă.Construirea unei imagini excelente stabileşte bogăţia relaţiei pe care o veţi avea cu copilul vostru. Un alt rol important al memoriei este acela că emoţia defineşte calitatea înregistrării.Toate experienţele care implică un nivel emoţional înalt, provoacă o înregistrare privilegiată. Iubirea şi ura, bucuria şi neliniştea provoacă o înregistrare intensă. Mijloacele de informare au descoperit, fără a avea cunoştinţe ştiinţifice, că prezentarea suferinţei umane captează emoţia şi generează concentrare. De fapt, accidentele, moartea, bolile şi răpirile generează un grad înalt de tensiune,conducând la un grad înalt de arhivare privilegiată a acestor imagini. Memoria noastră a devenit astfel un coş de gunoi. Nu e întâmplător că omul modern este o fiinţă neliniştită,care suferă anticipând ce va fi şi se teme de ziua de mâine. Este mai ieftin să iertămDacă aveţi un duşman, este mai ieftin să-l iertaţi. Faceţi asta pentru voi înşivă. în caz contrar, fenomenul RAM îl va arhiva în mod privilegiat. Duşmanul va dormi cu voi şi vă va tulbura somnul. înţelegeţi-i slăbiciunile şi iertaţi-l, pentru că acesta este unicul mod de a vă elibera de el. învăţaţi-vă copiii să facă din scena minţii lor un teatru al bucuriei şi nu unul al groazei.Faceţi-i să-i ierte pe cei care îi decepţionează. Explicaţi-le acest mecanism.Agresiunile, respingerile şi atitudinile noastre negândite pot crea un nivel înalt de tensiune emoţională în copii, generând cicatrice pentru totdeauna.Trebuie să înţelegem cum se organizează caracteristicile maladive ale personalităţii. Mecanismul psihic funcţionează în felul următor: o experienţă dureroasă e înregistrată automat în centrul memoriei. Din acest moment, ea este citită continuu, generând mii de alte gânduri. Aceste gânduri sunt înregistrate la rândul lor, generând în subconştient, aşa numitele zone de conflict. Daca aţi procedat greşit cu copilul vostru, nu este suficient să fiţi drăguţ cu el, în secunda următoare. Ba chiar şi mai rău este să încercaţi să compensaţi agresivitatea,cumpărându-i sau dându-i cadouri. în felul acesta, vă va manipula şi nu vă va iubi. Veţi putea repara răul făcut şi veţi reface filmul din subconştient, numai dacă veţi pătrunde în lumea lui, dacă vă veţi recunoaşte că aţi întrecut măsura, şi dacă veţi vorbi cu el despreatitudinea voastră. Spuneţi copiilor voştri că ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveştii vieţii voastre. în cazul divorţurilor este obişnuit ca tatăl să promită copiilor că nu-i va părăsi niciodată.Dar când scade nivelul de vinovăţie, unii taţi divorţează şi de copiii lor. Copiii pierd prezenţa lor- uneori nu numai pe plan fizic, ci şi emoţional. Taţii nu mai surâd, nu-i mailaudă pe copii şi nu mai petrec momente plăcute cu ei.Când se întâmplă aşa ceva, divorţul generează enorme consecinţe psihice. Dacă puntea este trainică, dacă relaţia continuă să fie caldă şi afectivă, copiii vor supravieţui mâhnirii provocate de despărţirea părinţilor şi se vor putea maturiza....
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 07:12:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015