Ştiţi voi ce e, fără copii, o mamă, Sau fratele... când sora şi-a pierdut, Şi când nevoi, familii, le destramă, Iar viaţa-ncepe iar de la-început ? Ştiţi voi, cum clipele devin deşarte Şi câte lacrimi prinse-n rugăciuni Noi am trimis de-acolo, de departe, Ca ultimă speranţă spre străbuni ? Simţiţi voi oare vina neputinţei Cu care suferinţe-aţi împărţit ? Va macină durerea umilinţei Ce ani întregi doar noi am suferit ? Ştiţi voi durerea, de aţi plânge fiii ? Ştiţi voi ce-i ziua fără răsărit, Când ai venit şi nu-ţi mai sunt copiii, Sau fraţii şi părinţii ţi-au murit ? M-aţi alungat din ţara mea o vreme, M-aţi îmbrâncit la capăt de pământ. Am suferit prea mult, a mă mai teme Să fac cu voi acelaşi legământ. Cu toată-averea voastră blestemată, Dar fără de copii şi fără fraţi, Unde-aţi vedea, în lumea asta lată... Să staţi şi voi măcar un timp plecaţi. Degeaba sunt bucatele pe masă, Oricât de mult, sau bine ai avea, Nici câinii nu mai latră ca acasă Şi-atât de dor iţi e de ţara ta.
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 19:23:12 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015