28 noiembrie – pomenirea trecerii la cele veșnice a pr. Arsenie Boca, cu siguranță una dintre cele mai extraordinare personalități născute în sânul poporului român în secolul XX. Comuna Vața, unde s-a născut Zian Boca pe data de 29 septembrie 1910, se învecinează cu comuna Petriș, de unde mă trag, e pe cealaltă culme a Zărandului, către Crișul Alb. În copilăria mea, atunci când pășteam vacile cu oamenii bătrâni din sat, l-am auzit pe unul dintre ei povestind de-un neam mai îndepărtat de-a lui (poate și de-al meu, căci bătrânul era văr de gradul 2 cu mama mea) care, pe vremea iobăgiei, a avut 16 copii; mai târziu, citind despre pr. Arsenie, am aflat că și el dădea exemplul acesta, al iobagilor cu 16 copii. Bănuiesc că e vorba de unul și același caz, rămas în memoria colectivă a satelor răsfirate pe văile și culmile Munților Zărand. Alte vremuri…. Am avut șansa să cunosc personal (evident, după ce m-am lămurit cum stă treaba cu Descartes, Kant, Hegel și alți asemenea mărginiți iscoditori ai tainelor acestei lumi) oameni care i-au fost apropiați pr. Arsenie. De la ei, oameni cuminți, cu picioarele pe pământ și cu capul pe umeri, am auzit nu numai relatări bazate pe experiențe directe despre faptele minunate ale pr. Arsenie dar și că ceea ce s-a scris până acum despre pr. Arsenie Boca e departe de a reuși să surprindă complexitatea și măreția vieții și lucrării cu totul extraordinare desfășurate de acest călugăr sfânt exact în cea mai neagră perioadă din istoria României (1939-1989). Astăzi, întocmai cum a prezis pr. Arsenie, “țara ia foc de Prislop” și mii și mii de oameni s-au adunat din nou să-l pomenească pe cel ce-a fost “Duhovnicul Ardealului”. Sunt destui cei care strâmbă din nas la spectacolul mulțimilor adunate la Prislop și prin alte locuri, pentru ei aceste mulțimi nu reprezintă altceva decât o altă formă a “înapoierii” și a caracterului “retrograd” al societății românești. Unii dintre aceștia sunt mari oameni “de dreapta”. Acestor băgători de seamă și de vină, nu pot decât să le reamintesc că realitatea și societatea trebuie luate așa cum sunt, căci a adopta sloganul fichte-ist “um so schlimmer fuer die Tatsachen” (“cu atât mai rău pentru realitate”) și-a încerca să ciuntești realul pentru a-l potrivi cu ceea ce consideri tu că este idealul în niciun caz nu exprimă o poziție realistă, “de dreapta” și cu atât mai puțin una “conservatoare”. România trebuie luată așa cum este, ba mai mult, trebuie iubită așa cum este. Iar realitatea este că la Prislop și-n marile pelerinaje ale țării se adună în mod constant mult mai mulți oameni decât cei veniți benevol la toate adunările politice din ultimii 20 de ani. Înseamnă asta în mod automat “înapoiere”, “bigotism”, “reacționarism”, “probleme pentru cultura democratică”, etc.? Mă tem că problemele, dacă există, sunt în mintea și-n sufletul celor care vor să treacă cu vederea sau să șteargă cu buretele caracterul cât se poate de real al vitalității și dinamismului creștinismului în România, după 50 de ani de dictatură atee și după un sfert de veac de haos post-comunist. După cum nu cred că se poate “dreapta fără dreptate”, nu cred, de asemenea, că vom reuși să avem în Romania o democrație cu roade bune și un stat de drept autentic în absența unei expresii civice și politice a uriașelor energii creatoare de care dau dovadă creștinii din această țară. evz.ro/detalii/stiri/15-mii-de-oameni-la-mormantul-duhovnicului-care-a-prezis-moartea-lui-ceausescu-1069799.html
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 13:38:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015