29 NOIEMBRIE Bună ziua, prietene! Suntem un colectiv format din dicuoctavian, superalinurri şi teiu46; fiecare cu prietenii proprii, dar şi comuni; cu mulţi prieteni! Dorim să împărtăşim din experienţa şi cunoştinţele noastre, gratuit, celor ce doresc să afle chestiuni mai puţin cunoscute! Uneori trimitem către prietenii noştri adevărate lecţii: de medicină, de muzică, de istorie, de religie şi de viaţă care, de cele mai multe ori sunt apreciate. Nu reţinem cu forţa pe nimeni; cine doreşte să plece pentru că îi vine greu să citească articolele noastre, care sunt ample şi necesită timp de studiu şi reflecţie, este liber să facă aceasta, fără supărare, iar cine rămâne este cu adevărat prietenul nostru! Este suficient să intri zilnic pe una din paginile noastre şi vei găsi informaţii utile! Încearcă! Astăzi poţi citi despre: ISTORIE, BIOGRAFII, ARTĂ CULINARĂ, FILME, MUZICĂ ISTORIE Evenimente • 1394: Orașul Seul a devenit capitala Coreii de Sud. • 1474: Ștefan cel Mare scrie Papei Sixt al IV-lea făcând un apel la unitatea creștinilor împotriva turcilor. • 1784: La București se dă un pitac domnesc prin care toți egumenii erau obligați ca în cazul în care vor găsi copii cu glas frumos să-i aducă la Sfântul Sava, la dascălul Mihalache (unde cu un an în urmă Vodă Mihai Suțu înființase o clasă de muzică). • 1878 agenţiile diplomatice române de la Petersburg, Rusia şi cea rusă de la Bucureşti, România sunt ridicate la rangul de legaţie. • 1890: Inaugurarea Dietei imperiale (Parlamentul japonez). • 1916: A apărut primul număr al ziarului oficial al autorităților de ocupație Bukarester Tageblatt, în două versiuni, germană și română. • 1918: Demisia guvernului C. Coandă, formarea cabinetului liberal condus de I.I.C. Brătianu. • 1929: Comandantul american Richard E.Byrd a survolat, în premieră mondială, Polul Sud. • 1938: Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii (asasinii lui I.G. Duca) și Decemvirii (asasinii lui Mihail Stelescu) sunt asasinați de jandarmi. Comunicatul oficial anuntă că au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați; în realitate, au fost sugrumați în două dube, în apropiere de Tâncăbești. • 1944: Al Doilea Război Mondial: Albania este eliberată de sub ocupația germană. • 1946: Ședința extraordinară a Comitetului Executiv al PNȚ – Maniu, la care se analizează desfășurarea alegerilor și rezultatele lor. • 1947: Adunarea Generală a ONU a hotărât împărțirea Palestinei în două state, israelit și arab. Ierusalimul a fost proclamat oraș liber, sub administrația ONU. • 1963: Președintele american Lyndon Johnson a inițiat o anchetă cu privire la asasinarea fostului șef de la Casa Albă, John Fitzgerald Kennedy. • 1989: Revoluția de Catifea: În Cehoslovacia are loc abolirea articolului din Constituție prin care partidului comunist deținea monopol. • 1996: Noul președinte al României, Emil Constantinescu depune jurământul constituțional în fața Camerelor reunite ale Parlamentului. • 2004: S-a lansat Radio Guerrilla. Nașteri • 1797: Gaetano Donizetti, compozitor italian (d. 1848) • 1803: Christian Doppler, fizician austriac, descoperitorul efectului care îi poartă numele (d. 1853) • 1825: Jean Martin Charcot, neurolog francez care a adus contribuții în studiul isteriei, al atrofiei musculare, tabesului și bolilor cerebelului (d. 1893) • 1832: Louisa May Alcott, scriitoare americană (d. 1888) • 1839: Ludwig Anzengruber, scritor austriac (d. 1889) • 1849: John Fleming, inginer electrician britanic, care a inventat prima componentă electronică, dioda cu vid, folosită la filtrarea alternanțelor pozitive ale semnalelor electrice (d. 1945) • 1880: N.D. Cocea, scriitor și publicist român (d. 1949) • 1898: C. S. Lewis, scriitor irlandez (d. 1963) • 1924: Mihai Mereuță, actor român de teatru și film (d. 2003) • 1932: Jacques Chirac, om politic, președinte al Franței din 1995 • 1972: Dan Mihai Marian, politician român • 1973: Ryan Giggs, fotbalist galez • 1979: The Game, rapper american, actor Decese • 1268: Papa Clement al IV-lea • 1314: Regele Filip al IV-lea al Franței (n. 1268) • 1378: Carol al IV-lea, Împărat Roman (n. 1316) • 1463: Maria de Anjou, soția regelui Carol al VII-lea al Franței (n. 1414) • 1643: Claudio Monteverdi, compozitor italian (n. 1567) • 1759: Nicolaus I Bernoulli, matematician elvețian (n. 1687) • 1780: Maria Tereza, împărăteasă habsburgică (1740-1780), regină a Ungariei (1741-1780) și Boemiei (1743-1780) (n. 1717) • 1852: Nicolae Bălcescu, istoric român și reprezentanți ai mișcării pașoptiste (n. 1819) • 1872: Horace Greeley, editor, care în 1841 a fondat cotidianul New York Tribune • 1877 (după alte surse pe 23 octombrie 1877) a încetat din viaţă Alexandru Papiu Ilarian (n.1827 s.Bezded, comuna Gîrbu, jud.Sălaj), jurist, istoric, memorialist şi om politic român. Alexandru Papiu Ilarian a fost academician (1868), profesor universitar la Iaşi, susţinător al unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei precum şi al domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Papiu Ilarian îşi va definitiva studiile universitare la Viena şi Padova. A studiat dreptul, devenind doctor în acest domeniu în 1852. Obţine o bursă de lucru la Cancelaria Aulică de la Tîrgu Mureş. La doar 21 de ani, s-a implic activ în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Participă la Adunarea Naţională de la Blaj. A condus nenumărarte întîlniri revoluţionare şi a publicat multe articole legate de desfăşurarea mişcărilor. A făcut parte din Comitetul Naţional Român Revoluţionar de la Sibiu şi apoi din Comitetul de Pacificare. Pleacă în Valahia, dar revine la Blaj, unde va fi inspector al şcolilor româneşti. Pleacă la Iaşi, unde va preda dreptul la universitatea din oraş. Devine pentru scrut timp, jurisconsult al Principatului Moldova. De aici va pleca la Bucureşti, devenind pe rînd membru al Eforiilor Şcolilor, procuror la Curtea de Casaţie (1862), ministru de justiţie în guvernul Kogălniceanu (între 1863 şi 1864). Din această postură va conduce proiectul de secularizare a averilor mănăstirilor. A fost membru al Baroului Bucureşti. Revine la Sibiu, preia conducerea societăţii „Transilvania” pe care o va conduce din 1867 pînă în 1874. De la Sibiu, este numit ca membru al Academiei Române. Alexandru Papiu Ilarian a publicat nenumărate studii de specialitate, în revistele timpului. Este considerat unul dintre importanţii memorialişti ai Revoluţiei din 1848. Moare în 1877, fiind înmormîntat în curtea Busercii greco-catolice dintre Brazi. Biserica dintre Brazi este astăzi un obiectiv turistic din România, deoarece aici sunt înmormîntate multe dintre personalităţile statului românesc, precum prim-ministrul Vaida Voevod sau politicienii Gheorghe Bariţiu şi Ioan Raţiu. • 1924: Giacomo Puccini, compozitor italian (n. 1858) • 1974: Ion Nestor, arheolog și istoric al antichității, academician român (n. 1905) • 1986: Cary Grant, actor american (n. 1904) • 1989: Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist și grafician român (n. 1923) • 1993: Ioan Luchian Mihalea, muzician român (asasinat) (n. 1951) • 1994: Titus Popovici, scriitor român (n. 1930) • 1997: Liviu Constantinescu, geofizician român (n. 1914) • 2001: George Harrison, membru al trupei The Beatles (n. 1943) • 2010: Bella Ahmadulina, poetă rusă (n. 1937) • 2011: Alexandru Tocilescu, regizor român de teatru (n. 1946) BIOGRAFII MIHAI MEREUŢĂ Mihai Mereuță (n. 29 noiembrie 1924, Santa Mare, județul Botoșani - d. 1 aprilie 2003, București) a fost un actor român. A primit confirmarea talentului actoricesc pe scena Teatrului Municipal din Ploiești (actualmente Teatrul Toma Caragiu), în rolul Cetățeanului turmentat din piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureșteană. Va juca alături de: Ion Caramitru (Tineri căsătoriți caută cameră), Mariana Mihuț (Interviu), Toma Caragiu și Margareta Pâslaru (Opera de trei parale). Ultimul rol important în care a putut fi aplaudat a fost cel din piesa Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii, jucată pe scena Teatrului Național din București, în regia lui Gelu Colceag. Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice și de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativă este implicarea lui Mereuța ca actor în peliculele: Unde fugi, maestre?, Doi haiduci și-o crâșmăriță (1992), Liceenii rock n roll (1992), Liceenii (1987), Masca de argint (1984), Misterele Bucureștilor (1983), Trandafirul galben (1982). În ultimii ani de viață, a prezentat la postul de televiziune TVR2 emisiunea Ferma, dedicată agriculturii. Mihai Mereuță a încetat din viață în data de 1 aprilie 2003, la Spitalul de Urgență Floreasca, în urma unui stop cardiac. Filmografie • Mihai Viteazul (1971) - Ieremia Movilă • Haiducii lui Șaptecai (1971) • Zestrea domniței Ralu (1971) • Cu mîinile curate (1972) - Șchiopu • Păcală (1974) - perceptorul • Osînda (1976) • Marele singuratic (1977) • Ecaterina Teodoroiu (1978) • Trandafirul galben (1982) • Misterele Bucureștilor (1983) • Masca de argint (1985) • Liceenii (1986) - nea Pandele • Liceenii RocknRoll (1991) - nea Pandele • Doi haiduci și o crâsmăriță (1993) • Sing, Cowboy, Sing (1981) • Am o idee (1981) • Iancu Jianu, haiducul (1981) • Iancu Jianu, zapciul (1980) • Ora zero (1979) • Ultima frontieră a morții (1979) • Vacanța tragică (1979) • Al patrulea stol (1978) • Im Staub der Sterne (1976) • Misterul lui Herodot (1976) • Serenada pentru etajul XII (1976) • Pe aici nu se trece (1975) • Aventurile lui Babușcă (1973) • Proprietarii (1973) • Facerea lumii (1971) • Asediul (1970) • Petrecerea (1970) (TV) • Legenda (1968) • Serbările galante (1965) • Pădurea Spânzuraților (1964) • Când primăvara e fierbinte (1960) • Setea (1960) • Secretul cifrului (1959) • Erupția (1957) ION POPESCU – GOPO Ion Popescu-Gopo (n. 1 mai 1923, București; d. 29 noiembrie 1989, București) a fost un artist plastic român, creatorul a nenumărate filme de desen animat în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale, actor, editor de film, scenarist și regizor de film. Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul Palme dor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie. A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1962). Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu. Ion Popescu-Gopo s-a născut la data de 1 mai 1923 în orașul București. Gopo a debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi, la fel ca și pionierii animației românești Aurel Petrescu și Marin Iorda. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o. A urmat în schimb la Moscova un curs de animație pe care l-a absolvit. În animație debutează în anul 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. Din anul 1950 începe lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: Rățoiul neascultător. Urmează, în regia aceluiași, Albina și porumbelul, apoi: Doi iepurași (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954), Șurubul lui Marinică și Ariciul răutăcios (1955), Galateea (1957) etc. Fiind un spirit inovator și nonconformist, Gopo a încercat întotdeauna să depășească barierele tehnice și modelele, străduindu-se să fie un pionier în tot ce a întreprins. „Omulețul lui Gopo”, sau, mai simplu, „omulețul”, creația lui Ion Popescu-Gopo, este personajul nud și schițat din câteva linii, care interpretează însă atât de complet problemele lumii contemporane. Mai târziu a mărturisit că nereușind să realizeze desene animate de perfecțiunea tehnică a filmelor americane de animație, Gopo a inițiat o revoltă anti-Disney:[1] „Când am văzut că nu pot să egalez perfecțiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumusețe-nu, culoare-nu, gingășie-nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.” —Ion Popescu-Gopo Primul său succes, Marele Premiu (Palme dor) la Cannes (1957) cu Scurtă istorie, a fost și cel mai mare. Iată cum a apreciat la vremea respectivă Georges Sadoul inovația lui Gopo: „Filmul său acumulează în zece minute idei poetice, într-o povestire umoristică plină de ritm și imaginație. Este foarte important că filmul său nu datorează cu rigurozitate nimic nici lui Disney, nici lui Grimault, nici școlii cehoslovace, nici celei sovietice. Acest filmuleț a fost la Cannes o descoperire care trebuia semnalată prin strălucirea unui mare premiu.” —Georges Sadoul Însuși Ion Popescu-Gopo declara, peste ani:[2] „Am făcut un omuleț cu mare economie de linii. Ochii lui sunt două puncte, nu și-i poate da peste cap și nici nu se uită galeș. Mi-am redus de bunăvoie posibilitățile. Gura lui este aproape imobilă. Nu am folosit nici expresia feței. Subiectul însă a căpătat forță.” —Ion Popescu-Gopo Cu 7 arte (1958) Gopo a atins apogeul (obținând Marele Premiu pentru cel mai bun film de animație, la Festivalul de Film de la Tours), dar Ecce homo! (1977) a fost primit cu răceală, astfel încât artistul și-a abandonat pentru moment Omulețul. El creează la mijlocul anilor 60 filmul-pilulă. Câteva exemple de parabole condensate care ilustrează genul sunt: Balanța, Ploaia, Ulciorul. În anii 1980, Ion Popescu-Gopo experimentează noi tehnici de animație: mișcarea acelor de gămălie (Și totuși se mișcă, 1980), a firelor de tutun (Animagic film, 1981), animarea obiectelor, statuetelor, părului (Tu, 1983). În paralel cu filmele sale de animație, Gopo abordează încă din anul 1956 și filmul cu actori în Fetița mincinoasă. El a fost atât scenarist, cât și regizor, încercând paradoxal să realizeze filme, uneori cu mult deasupra mijloacelor tehnice și materiale. „Când am început să lucrez cu actorii, mi-am descoperit parcă niște independențe în mișcare, m-am simțit ca un dinozaur cu membre lungi și neascultătoare, afirma el la începutul anilor 80.” —Ion Popescu-Gopo Deși filmele sale cu actori nu au merite artistice deosebite, Gopo a încercat să ridice filmele la înălțimea imaginației sale. El și-a câștigat astfel incontestabile merite de pionierat, abordând cu curaj basmul, feeria, teme universale și science-fiction-ul, aceasta în condițiile unei dotări tehnice insuficiente. Cunoscând faptul că mijloacele tehnice avute la dispoziție sunt imperfecte, Gopo recurge la parodia SF, realizând filme cum ar fi: Pași spre Lună (1963) sau Comedie fantastică (1975). Basmele ecranizate de către Ion Popescu-Gopo nu sunt simple ecranizări fidele, ci sunt actualizate și interpretate. Spre exemplu, Maria Mirabela (1981) nu e o simplă lectură a basmului Fata moșului și fata babei, ci un musical; în Rămășagul (1985) își face apariția o zână care se deplasează pe bicicletă ș.a.m.d. Pe lângă activitatea sa de scenarist și regizor, Gopo a și interpretat câteva roluri în filmele proprii: Faust XX, Galax, Rămășagul, O zi la București, dar și în filme ale altor regizori: O noapte de pomină (1939, r. Ion Șahighian) sau Dimitrie Cantemir (1973, r. Gheorghe Vitanidis), unde l-a interpretat pe țarul Petru cel Mare. În paralel, ca o recunoaștere a valorii operei sale, Gopo a fost ales în funcții de conducere ale organizațiilor cineaștilor: vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație, președinte al Asociației Cineaștilor din România (1969-1989), director al secției de film din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Funcțiile sale din cadrul OMS și al UNESCO explică didacticismul unora din desenele sale animate, cum ar fi Alo, Hallo! (1962). Deși realizările cinematografice ale sale, majoritatea irelevante estetic, provin dintr-un context istoric nefavorabil, Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte.[2] Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit de sprijinul statului) ajungând aproape de faliment. Filmografie Regizor • Albina si porumbelul (1951) • Rățoiul neascultător (1951) • 2 iepurași (1952) • Marinică (1953) • O muscă cu bani (1954) • Șurubul lui Marinica (1955) • Ariciul răutăcios (1955) • Fetița mincinoasă (1956) • Scurtă istorie (1957) Animația a fost premiată la Cannes (prima de acest gen din România). • Galateea - (1957) • 7 arte - (1958) • O poveste obișnuită… o poveste ca în basme (1959) • Homo sapiens (1960) • S-a furat o bombă (1962) • Alo, Hallo! (1962) • Pași spre lună (1963) • De-aș fi... Harap Alb (1965) • Faust XX (1966) • De trei ori București (1967) • Orașul meu (1967) • Pământul oamenilor (1967) • Pilule II (1967) • Sancta simplicitas (1968) • Eu + Eu = Eu (1969) • Sărutări (1969) • Clepsidra (1972) • Unu, doi, trei... (1975) • Comedie fantastică (1975) • Povestea dragostei (1977) • Study Opus 1 - Man (1976) • Ecce Homo (1977) • Infinit (1977) • Trei mere (1979) • Maria Mirabela (1981) • Quo vadis homo sapiens? (1982) • Galax - omul păpușă (1984) • Ucenicul vrăjitor (1985) • Rămășagul (1985) • Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) Scenarist • Șurubul lui Marinică (1955) • S-a furat o bombă (1962) • De-aș fi... Harap Alb (1965) • Comedie fantastică (1975) • Povestea dragostei (1977) • Maria Mirabela (1981) • Rămășagul (1985) • Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) Actor • Dimitrie Cantemir (1973) – Petru cel Mare • Povestea dragostei (1977) - străjer • Maria Mirabela (1981) – Moș Timp IOAN LUCHIAN MIHALEA Ioan Luchian Mihalea (n. 15 decembrie 1951 – d. 29 noiembrie 1993) a fost un compozitor, dirijor și realizator de televiziune român. A fost fondatorul și conducătorul grupului vocal Song, dar și al corului de copii Minisong, din care au făcut parte și Alina Sorescu, Dana Rogoz, Gianina Corondan și membrii grupului pop TOP M (Nicu, Jan și Vali Costache). În primăvara anului 1989, pune bazele unui nou grup numit Bazar, un fel de frate mai mic a celor două deja existente, format în exclusivitate de elevi ai Școlii Populare de Artă din capitală, printre ei numărându-se Paula Mitrache, Mihaela Salceanu, Laura Stone, Nana Cnejevici,Florina Danalache, Felicia Trutia, Magdalena Cusa, Cătălin Munteanu (ex. Song și Minisong), Cătălin Magdalinis, Ioana Nanasi, Valentin Rupita și multi alții, aflați la început de carieră la vremea respectivă. Cu acest grup participă în diverse spectacole la Teatrul de Revistă C-tin Tanase, Casa Studenților Grigore Preoteasa, sau Sala Radio din București. Din păcate, grupul Bazar, a cărui formator a fost tot Ioan Luchian Mihalea, a existat un singur an, îîntre 1989/1990. În data de 29 noiembrie 1993, Oanță, așa cum îi spuneau prietenii, a fost asasinat în apartamentul său din București, cartierul Drumul Taberei, de către Nelu Florian Gavrilă și Ionel Păun, scopul crimei fiind jaful. Criminalii au fost condamnați la închisoare pe viață și sunt închiși în Penitenciarul Giurgiu. Ioan Luchian Mihalea este înmormântat în Cimitirul Bellu din București. TITUS POPOVICI Titus Popovici (n. 16 mai 1930, Oradea - d. 29 noiembrie 1994, Tulcea) a fost scriitor și scenarist român, membru corespondent al Academiei Române, membru în CC al PCR [1]. A absolvit Universitatea din București. Debutează în proză cu volumul Povestiri și cu romanul Străinul în 1955. Din 1957 devine scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei lui Ioan Slavici Moara cu noroc. Titus Popovici a fost considerat unul dintre cei mai importanți scenariști români din perioada anilor 1960-1970. Colaborează constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu ș.a. Operă literară • Povestiri (1955) • Străinul (roman-1955) • Setea (roman-1958) • Pasacaglia (teatru-1960); • Cuba, teritoriu liber al Americii (însemnări-1962) • Moartea lui Ipu (nuvelă-1970) • Puterea și adevărul (teatru-1973) Filmografie Scenarii de filme • Străinul (1964) • Dacii (1967) • Columna (1968) • Mihai Viteazul (1971) • Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) • Cu mîinile curate (1972) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu • Ultimul cartuș (1973) - în colaborare cu Petre Sălcudeanu • Actorul și sălbaticii (1975) • Operațiunea Monstrul (1976) • Profetul, aurul și ardelenii (1978) • Artista, dolarii și ardelenii (1980) • Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - autorul ideii care a stat la baza scenariului • Secretul lui Bachus (1984) • Secretul lui Nemesis (1987) • Mircea (1989) • Miss Litoral (1991) • Divorț... din dragoste (1992) - în colaborare cu Mircea Cornișteanu • Crucea de piatră (1993) • Momentul adevărului (1989) • Noi, cei din linia întâi (1985) • Horea (1984) • Lumini și umbre: Partea II (1982) • Lumini și umbre: Partea I (1981) • Ion: Blestemul pamîntului, blestemul iubirii (1979) • Pe aici nu se trece (1975) • Capcana (1974) • Departe de Tipperary (1973) • Conspirația (1972) • Puterea și adevărul (1971) • Pădurea spânzuraților (1964) • Furtuna (1960) • Setea (1960) • Valurile Dunării (1959) • La Moara cu noroc (1957) ALEXANDRU TOCILESCU Alexandru Tocilescu (n. 27 iulie 1946, București - d. 29 noiembrie 2011, București) a fost un regizor român de teatru și film. Este tatăl scriitorului Alex Tocilescu (n. 1977). În iulie 2011, Alexandru Tocilescu a devenit primul regizor român care a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București.[1] Teatru (regizor) • „Sânziana și Pepelea” de Vasile Alecsandri, Studioul Casandra, București, 1971 • „Războiul vacii” de Roger Avermaete, Teatrul de Nord din Satu Mare, 1973 • „Swanewitt” de August Strindberg, Teatrul Maria Filotti, Brăila, 1974 • „Fire de poet” de Eugene ONeill, Teatrul Maria Filotti, Brăila, 1974 • „Amurgul unui cocor” de Junji Kinos Kinoshita, Teatrul Alexandru Davilla, Pitești, 1976 • „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 1978 • „Maria și copiii ei” de Osvaldo Dragun, Teatrul Alexandru Davilla, Pitești, 1978 • „Paradis de ocazie” de Tudor Popescu, Teatrul Ion Vasilescu, 1979 • „Haina cu două fețe” de Stanislav Stratiev, Teatrul Giulești, București, 1979 • „Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu, Teatrul de Comedie, București, 1980 • „Program special” L.B. de Stephen Poliakoff, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, 1980 • „Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedicae expresa de Samuil Vulcan și Barbul Văcărescul, vânzătorul țării de Iordache Golescu”, Teatrul Bulandra, București, 1982 • „Tartuffe” de Moliere, Teatrul Bulandra, București, 1982 • „Cabala bigoților” de Mihail Bulgakov, Teatrul Bulandra, București, 1982 • „Hamlet” de William Shakespeare, Teatrul Bulandra, București, 1985 • „Io, Mircea Voievod” de Dan Tărchilă, Teatrul Bulandra, București, 1986 • „Antigona” de Sofocle, Teatrul Bulandra, București, 1993 • „Mireasa mută” după Femeia mută de Ben Jonson, Teatrul de Comedie, București, 1995 • Repetabila scenă a balconului de Dumitru Solomon, Teatrul Sică Alexandrescu, Brașov, 1997 • „Poate Eleonora” de Gellu Naum, Theatrum Mundi, București, 1997 • „Faust” de Charles Gounod, Opera Națională Română, București, 1998 • „Libertinul” de Eric Emmanuel Schmitt, Teatrul Bulandra, București, 1998 • „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, Teatrul Național București, 1999 • „Amanții însângerați” de Chikamatsu Monzaemon, Teatrul Național București, 2001 • „La statuia lui Eminescu”, Teatrul de Stat, Constanța, 2002 • „Oblomov”, Teatrul Bulandra, București, 2003 • „Oase pentru Otto” de Lia Bugnar, Teatrul Luni, București, 2003 • „Poker” de Adrian Lustig, Teatrul de Comedie, 2004 • „O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu” de Denis Dinulescu, Teatrul Mic, București, 2005 • „Elizaveta Bam”, de Irinel Anghel, pe un text de Daniil Harms, Teatrul Bulandra, București, 2006 • „Comedie roșie”, Teatrul Național București, 2006 • „Faust”, Opera Națională Română, 2007 • „Broadway - București”, Teatrul Național de Operetă, 2007 • „Eduard al III-lea de William Shakespeare, Teatrul Național București, 2008[2] • Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, Teatrul de Comedie București, 2009 • „Sfârșit de partidă” de Samuel Beckett, Teatrul Metropolis București, 2009 • Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, Teatrul Metropolis București, Filmografie (regizor) • Bani de dus, bani de-ntors (2005), dupa piesa cu același nume de Puși Dinulescu ARTĂ CULINARĂ REŢETE DE POST PENTRU ASTĂZI A. PLĂCINTE Plăcintă cu soia • foi de plăcintă; • ½ pachet soia granule; • 1 ½ ceaşcă apă pentru înmuiat soia; • ½ linguriţă sare; • 1 ceapă mare rasă pe răzătoarea mică; • 1 fir de praz tocat foarte fin; • 250 g ciuperci tocate mărunt (facultativ); • ¾ ceaşcă ulei; • 2 linguri pesmet; • 1 ardei verde tocat fin (facultativ); Se călesc în ulei ceapa, prazul şi ardeiul. Se adaugă soia, înmuiată în prealabil şi toate celelalte ingrediente. Se lasă la foc mic să scadă. Se unge cu ulei o formă potrivită, se aştern jumătate din foi ungându-se fiecare foaie, se toarnă compoziţia şi se acoperă cu restul de foi. Deasupra se unge bine şi se taie cu vârful cuţitului până jos. Se dă la cuptor până se rumeneşte bine. B. SALATE Salată cu măsline Ingrediente: 100 g măsline, 1 ceapă, 1 ardei roşu, 1 ardei verde, 2 roşii, ulei, oţet, zahăr, usturoi verde, sare, piper. Mod de preparare: Ceapa se taie cubuleţe foarte fine, la fel ardeii şi roşia. Într-un vas se amestecă legumele cu măslinele, se adaugă ulei, oţet, sare, piper, zahăr şi se lasă la frigider 10-15 minute. Se serveşte pre sărată cu usturoi verde tocat. C. SOSURI Sos spaniol rece • 100 g ulei; • 50 g usturoi; • 50 g oţet; • 1 g piper; • Sare Se pisează usturoiul, se adaugă oţetul, uleiul, piperul măcinat şi sarea după gust. Oţetul poate fi diluat cu apă după gust. Pentru mâncăruri de post se serveşte la salata de fasole verde. D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME Supă de fasole boabe • 400 g fasole boabe; • Zarzavat pentru supă; • Sare Se pune fasolea la înmuiat de seara. A doua zi se schimbă apa şi se pune la fiert. Când apa începe să clocotească se scurge şi se pune altă apă fierbinte. Operaţia se mai poate repeta încă o dată. Se adaugă zarzavatul de supă întreg. Când fasolea este bine fiartă, se scoate zarzavatul, se trece fasolea prin sită şi se subţiază cu zeama ei. E. MÂNCĂRURI Pilaf cu ardei • 4 – 5 ardei graşi; • 1 ceaşcă orez; • 1 ceapă mare; • 1 lingură bulion sau câteva roşii; • 3 linguri ulei; • Sare; • Piper Se curăţă ardeii de codiţă şi seminţe, se taie subţiri ca fideaua şi se înăbuşe puţin în ulei, până se înmoaie. Se prăjeşte ceapa în ulei, se adaugă orezul şi se înăbuşe puţin până se îmbibă bine cu ulei, apoi se amestecă cu ardeii şi se aşază în cratiţă, adăugând 3 ceşti de apă, cu o lingură de bulion sau zeamă de roşii sau câteva roşii rupte în patru sar roşii curăţate de coajă şi de seminţe. Se adaugă sare şi piper. Se dă la cuptor. Zeama trebuie să fie scăzută complet iar bobul de orez bine fiert, dar întreg. F. DULCIURI Nuga de zahăr ars • 1 pahar zahăr tos; • 1 pahar nuci tocate Se toacă nucile pe un fund de lemn, pe cît posibil în feliuţe cât mai mici. Se vântură de pieliţele mici, uscate. Se pune într-o tigaie groasă un pahar de zahăr să se topească şi se amestecă mereu cu lingura. Când zahărul începe să se rumenească şi devine roşcat, se pun nucile, se amestecă şi se lasă atât cât să se amestece bine cu zahărul. Se toarnă pe fundul de lemn udat cu apă şi se întinde repede cu vergeaua, deasemenea udată cu apă, o foaie cam de ½ cm grosime. Se taie fâşii de 2 degete late şi de 4 degete lungi. Se desprind imediat de pe fund cu cuţitul şi se aşază pe platou. Se lucrează repede înainte de a se întări nugaua şi cu băgare de seamă, pentru a se evita arsurile cu stropi de zahăr fierbinte. Se poate utiliza susan în loc de nuci. FILME Astăzi puteţi viziona: Marele singuratic 1977: youtu.be/0ORY_CNfSrE; Osinda(1977): youtu.be/lK6rpvyeEF4; Maria Mirabela [1981]: youtu.be/d_ExUrUWJpc; MUZICĂ GAETANO DONIZETTI: 1. Uverturi: youtu.be/YoO6GIu5g-I; 2. Lucrări pentru pian: youtu.be/1RvJKg4Cup4. CLAUDIO MONTEVERDI: 1. Banquet of the Senses – madrigals: youtu.be/1w38kHRd0vE; 2. Pianto della Madonna et autres motets: youtu.be/R0Sb6PAl1k8. GIACOMO PUCCINI: 1. Messa di Gloria: youtu.be/TJnOXHCNToU; 2. Foglio dalbum per piano: youtube/watch?v=_HkDq8_-ktE&feature=share&list=PLLXgoWh3DHnKQLuaMsJ8-6yOMyJAduYfc&index=1 IOAN LUCHIAN MIHALEA 1. Ultimul concert al grupului Song: youtu.be/DojOsyl1Uhs; 2. Grupul coral Minisong dirijor Ioan Luchian Mihalea: youtu.be/7qaLloIuIvg. GEORGE HARRISON 1. Best of Dark Horse 1976-1989: youtu.be/OiuDrVvu-MU; 2. Anthology (Full Album): youtu.be/Lak_9fjHI_Y. Nu uita, prietene să intri în fiecare zi în pagina mea! Toate cele bune!
Posted on: Thu, 28 Nov 2013 17:39:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015