4 - Un alt instrument al Windsor-ilor/Nobilimii Negre pentru manipularea globală sunt Agenţii Coroanei. Această organizaţie a fost fondată în anul 1833 sub numele de „Agenţii Coroanei pentru Colonii”, pentru a conduce administraţia de zi cu zi a Imperiului şi pentru a servi ca bancheri privaţi diferitelor guverne, autorităţi coloniale şi şefilor de stat. Dată fiind istoria Imperiului Britanic, precis s-a ocupat şi cu traficul de droguri şi de armament. Agenţii Coroanei s-au implicat de la bun început în crima organizată, trimiţând transporturi de armament sub acoperire în Africa,unde sunt folosite pentru diferite războaie şi genociduri. Ei reprezintă o Agenţie a Coroanei care lucrează direct pentru monarh, ceea ce nu a împiedicat guvernul britanic să îi garanteze întreaga datorie externă. Aceasta a fost acoperită prin anii 70 de Banca Angliei, care a plătit sute de milioane de lire sterline. Agenţia a gestionat ani la rând averea personală a sultanului din Brunei, prieten bun cu regina şi finanţator al multor proiecte ale prinţului Philip, prinţului Charles şi George Bush. În plus, sultanul susţine financiar diferite operaţiuni neoficiale ale serviciilor secrete britanice şi americane, dar şi afacerile lui Mohamed Al Fayed, tatăl lui Dodi. Agenţii Coroanei au fost privatizaţi în anul 1996, sub numele de Crown Agents for Overseas Government and Administrations Ltd. Prin „privatizare” înţelegem în acest caz un transfer de putere de la Nobilimea Neagră via o agenţie guvernamentală către Nobilimea Neagră în proprietate directă. Noii Agenţi ai Coroanei acţionează ca o companie de tip holding din care fac parte o lungă listă de companii, continuând să îndeplinească acelaşi rol vital de cap de pod al reţelei Frăţiei în întreaga lume. Preşedintele ei este David H. Probert, un fost director al fabricii de armament Birmingham Small Arms Ltd. Directorul Agenţiei este F. Cassell, Companion de Bath (titlu acordat de regină) şi fost director executiv al Fondului Monetar Internaţional şi al Băncii Mondiale pentru Marea Britanie. Fundaţia Agenţilor Coroanei, care deţine capitalul social al acestora, este condusă de Sir David Rowe-Ham, Cavaler al Marii Cruci a Imperiului Britanic. Acest trust include Barclays Bank, Standard and Chartered Bank, Unilever, Tate and Lyle, Securicor (un operator global de „servicii de securitate”), British Telecom, Forumul Liderilor de Afaceri al Prinţului Charles (condus, evident, de prinţ) şi Fundaţia Aga Khan. Alte nume, aceiaşi oameni. Agenţii Coroanei gestionează vămile din Mozambic şi se ocupă de reconstrucţia Bosniei (prin intermediul unei companii numite Europe SA)… da, a Bosniei. Sunt implicaţi de asemenea într-o companie mixtă cu ES-KO, o firmă din Monaco, care asigură întreaga aprovizionare cu alimente pentru trupele Naţiunilor Unite de menţinere a păcii din Angola şi Bosnia. Cu cât în lume vor fi mai multe războaie şi conflicte, cu atât mai mult se pare că va prospera această Agenţie. O altă operaţiune importantă a Windsor-ilor/Nobilimii Negre din City-ul londonez sunt aşa-numitele „Companii ale Breslelor din City”. Acestea pretind că reprezintă diferite bresle de negustori, precum fabricanţii de arme, tipografii, bijutierii, etc. În realitate, ele reprezintă societăţi secrete absolut esenţiale în controlul instituţiilor din City. Pe la jumătatea secolului al XIV-lea, cu puţin timp înainte de declanşarea marii epidemii de ciumă cunoscută sub numele de Moartea Neagră, administrarea City-ului a trecut din mâinile consiliilor municipale în cele ale acestor companii. În acea perioadă templierii masoni erau încă foarte activi în culise, iar puterea era concentrată în mâinile Breslei Zidarilor (Masonilor). La ora actuală, reţeaua acestor companii se întrepătrunde cucelelalte reţele ale Frăţiei din întreaga lume. În 1979, anul în care a devenit prim ministru Margaret Thatcher, Onorabila Companie a Oamenilor Liberi din City-ul Londonez cu sediul în America de Nord a început să ţină întruniri la New York şi Toronto, iar pe 21 octombrie 1991 a fost fondată Asociaţia Companiilor Breslelor din City-ul londonez cu sediul în Hong Kong. Toţi membrii acesteia sunt arhitecţi (francmasoni). Autorul Peter James a făcut cercetări asupra câtorva companii din această categorie, pe care le-a prezentat în cartea sa, Obedienţa Australiei, în care a expus manipularea care a condus la înlăturarea de la putere a primului ministru australian Gough Whitlam. Iată câteva nume care se regăsesc în board-urile acestor „Companii”: • Breasla Inginerilor: ducele de Edinburgh • Breasla piloţilor şi navigatorilor: ducele de Edinburgh, prinţul Andrew • Breasla măcelarilor: regina-mamă, Lord Vestey (Lord Prior al Ordinului Sfântului Ioan al Ierusalimului) • Breasla croitorilor: regina-mamă, Lord Whitelaw (presupus satanist şi fost adjunct al primului ministru pe vremea lui Margaret Thatcher), Lord Hailsham • Breasla fabricanţilor de mănuşi: Margaret Thatcher, Sir John Field house(Amiral al Flotei), cei care au declanşat Războiul din Insulele Falklands, din anul 1982 • Breasla producătorilor din industria cărnii de pui: Margaret Thatcher, ducesa de Devonshire (din Casa Chatsworth) • Breasla producătorilor din industria peştelui: ducele de Devonshire, ducesa deDevonshire, C.E.A. Hambro (Hambros Bank, Taylor Woodrow, P&O), Lord Inchcape (Inchcape plc, P&O, Locotenent de Londra al Majestăţii sale) • Breasla bijutierilor: J.H. Hambro • Breasla băcanilor: Edward Heath (satanist şi fost prim ministru, membru al Grupului mafiot Bilderberg şi arhitect al intrării Marii Britanii în Comunitatea Europeană) • Breasla producătorilor din industria sării: ducele de Kent (mare maestru al francmasoneriei engleze), Lord Armstrong (omul cu un CV interminabil pe care l-am menţionat mai devreme) • Breasla producătorilor de ceasuri: Sir Peter Gadsden (mare maestru al Marii Loji masonice unite), Lord Carrington (preşedintele Grupului mafiot Bilderberg, preşedintele Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale şi unul din principalii agenţi ai Frăţiei). Un alt nume care apare în multe din aceste Companii ale Breslelor este cel al familiei cu tendinţe sataniste Mac Alpine, implicată în construcţii. Toate aceste grupuri interferează cu reţelele francmasone. Există mai mulţi francmasoni în City-ul londonez decât în orice alt loc de pe planetă. Banca Angliei îşi are propria sa Lojă Francmasonă (Loja nr. 263), la fel ca şi alte bănci precum Lloyds (Calul Negru din Strada Lombard, Loja nr. 4155). Mai există şi Loja elitistă Guildhall, cu sediul în Mansion House începând din anul 1905. Mansion House este reşedinţa oficială a Lordului Primar al Londrei. Mai mult de 60 de primari au fost maeştri ai acestei loji. Simbolul Băncii Lloyds este Calul Negru (Soarele Negru), iar sediul lojii este pe Strada Lombard. Lombardia a fost fieful financiar al Nobilimii Negre veneţiene/fenicienilor. Windsor-ii fac parte integrantă din reţeaua de manipulatori financiari şi politici, de satanişti şi ucigaşi prin ritualuri de copii. Mai mult decât atât, ei ştiu foarte bine ce fac. Reţeaua numără printre membrii ei judecători, poliţişti, politicieni de frunte, oameni de afaceri, proprietari de mas-media şi de edituri. Aceşti regi şi generali le comandă imenselor mase de caporali şi simpli soldaţi care nu au nici o idee despre Agenda lor în care sunt implicaţi. Dacă Frăţia doreşte ca cineva să fie pus sub urmărire, acuzat sau ucis, lucrurile se petrec exact aşa. Dacă ea doreşte ca unul din oamenii săi să scape de acuzaţii, el scapă. Dacă doreşte aprobarea unui proiect, a unei construcţii sau a unei legi controversate, acestea sunt aprobate, căci Frăţia are grijă să numească în fruntea „anchetei” oficiale omul potrivit pentru a adopta decizia dorită de ea. Această reţea alege primii miniştri ai diferitelor ţări prin manipularea partidelor politice şi numeşte toţi membrii guvernelor. Acest lucru este valabil pentru toate ţările lumii, dar mai ales pentru Statele Unite ale Americii. Prietenii Windsor-ilor Poţi afla foarte multe lucruri despre atitudinea şi motivaţiile cuiva dacă îi studiezi prietenii pe care şi-i alege. Regina nu acordă decât rareori titluri de cavaler unor oameni din afara Commonwealth-ului, iar cei pe care i-a ales pentru astfel de titluri „onorifice” par desprinşi dintr-oadunare executivă a conducerii Frăţiei. Titlurile sunt numite „onorifice” deoarece Constituţia Americană interzice acceptarea de titluri din partea unui monarh sau şef de stat străin fără permisiunea Congresului. Numărul acestor titluri acordate este foarte redus, căci, după cum se exprimă Guvernul britanic: „Moneda nu trebuie devalorizată”. Ce ziceţi de numele care urmează ? Devalorizează ele moneda? Henry Kissinger, satanist mason, ucigaş ritual de copii şi criminal în masă, a fost făcut Cavaler Comandor al Ordinului Sfântului Mihai şi al Sfântului George printr-o ceremonie ţinută la Castelul Windsor. De regulă, acest titlu nu este acordat decât diplomaţilor britanici de rang înalt. Kissinger se potriveşte de minune în schemă, căci a slujit interesele Nobilimii Negre cu sediul la Londra, inclusiv în momentul în care a fost secretar de stat şi consultant pentru Agenţia de Securitate Naţională, când a manipulat scandalul Watergate, prin carel-a înlăturat de la putere pe Richard Nixon şi l-a înlocuit cu violatorul şi abuzatorul de copii Gerald Ford, al cărui vicepreşedinte a fost Nelson Rockefeller. Omullui Kissinger, Brent Scrowcroft, director la Kissinger Associates şi consultant al lui George Bush, a fost făcut de regină Cavaler Onorific al Imperiului Britanic. La fel şi Casper Weinberger, un alt apropiat al lui Bush, implicat în scandalul Iran-Contra, arme contra droguri. George Bush, el însuşi pedofil, ucigaş ritual de copii, criminal în masă şi satanist mason, este un prieten foarte apropiat al Windsor-ilor. Regina l-a făcut Cavaler Onorific al Marii Cruci a Ordinului de Bath, la fel cum a procedat şi cu violatorul şi controlorul mental Ronald Reagan, el însuşi un produs al programului de control mental. Acest titlu reprezintă cea mai înaltă distincţie pe care o poate conferi regina cuiva din afara Commonwealth-ului. Ordinul de Bath (n.n. Ordinul Băii) sună stupid, dar are unsimbolism profund. În alchimie, baia învierii simbolizează renaşterea şi purificarea sau iertarea de păcate. Înainte de a trece la faptele lor odioase (de regulă, „băi de sânge”), „Cavalerilor masonicide Bath” li se face o baie rituală satanică francmasonă. Unul din motivele pentru care George Bush se înţelege atât de bine cu regina este acela că amândoi fac parte din liniile genealogice aristocratice. George şi soţia sa Barbara Pierce Bush (de la Merrill, Lynch, Fenner and Smith) descind din aceeaşi familie engleză Pierce ca şi preşedintele american Franklin Pierce. Această familie nu este alta decât puternica familie aristocratică Percydin Anglia, care şi-a schimbat numele în Pierce, o parte din membrii săi emigrând în America după implicarea lor în complotul eşuat al prafului de puşcă prin care au încercat să arunce în aer Parlamentul. Una din reşedinţele familiei Percy, în care a fost pus la cale complotul, se numea Syon House. Printre rudele lui Bush se numără familia engleză Grosvenor şi ducii de Westminster,care deţin cele mai multe proprietăţi din City of London, cartierul general financiar al Nobilimii Negre. Grosvenor-ii din America au fondat National Geographic, instituţie care a rămas celebră pentru furtul de comori arheologice din întreaga lume, îndeosebi ale celor cu semnificaţii religioase, pe care le-a adunat la Institutul Smithsonian din Washington DC. Institutul este controlat de verii Grosvenor-ilor, familia Smithson, alţi descendenţi ai clanului Percy. Strămoşii lui George Bush merg până la regele Alfred cel Mare al Angliei şi până la Charlemagne, celebrul monarh care a slujit Agenda Frăţiei în Franţa, în secolele VIII-IX. 32 de preşedinţi americani au avut aceeaşi linie genealogică, fiind cu toţii înrudiţi cu Bush. Regina a fost cu deosebire recunoscătoare lui Bush şi celorlalţi prieteni ai ei din Statele Unite pentru declanşarea şi „câştigarea” Războiului din Golf. Comandantul militar Norman Schwartzkopf, care a minţit cu neruşinare în ceea ce priveşte Sindromului Războiului din Golf şi Colin (Colon) Powell, şeful pus de Frăţie al Statului Major, au fost răsplătiţi de „graţioasa” sa majestate cu titlul de Cavaleri Onorifici ai Imperiului Britanic. Douglas Fairbanks, unul din principalii lideri militari ai armatei americane şi britanice, a fost aghiotantul satanistului mason şi fascistului Lord Mountbatten, fiind răsplătit cu tot felul de titluri cavalereşti, inclusiv cu cel de Cavaler al Imperiului Britanic. Un alt nume care iese în evidenţă este cel al lui Paul Mellon, un prieten foarte apropiat al reginei, care l-a făcut Cavaler Onorific al Imperiului Britanic. Aripa olandeză a Nobilimii Negre, prin prietenul prinţului Philip, ofiţerul SS prinţul Bernhard, l-a făcut pe Mellon Cavaler al Ordinului de Orania-Nassau. Acest titlu este acordat în onoarea lui Wilhelm de Orania şi asocietăţii secrete Ordinul de Orania. Paul Mellon este o figură centrală a controlului instituit de Londra asupra Statelor Unite ale Americii printr-o altă încrengătură incredibilă de familii, inclusiv Rockefeller, Harriman, Bush, Kennedy şi Morgan, care îşi au sediile în New York, Virginia (Washington) şi Boston. Din acest motiv, este cunoscută sub numele de Establishment -ul de pe Coasta de Est. Legăturile familiei Mellon cu Windsor-ii sunt foarte vechi. Mama lui Paul a fost moştenitoarea averii Guiness, iar tatăl lui, Andrew Mellon, a devenit confident al Windsor-ilor pevremea când era ambasador SUA la Londra (la „Curtea St James”), în anii 1932-33. A fost urmat în acest post de un alt agent al Frăţiei, Joseph Kennedy, tatăl lui JFK. Mellon a fost de trei ori secretar al trezoreriei, sub preşedinţii Harding, Coolidge şi Hoover, reprezentând astfel interesele Nobilimii Negre. El este cel care a finanţat crearea cartelului aluminiului cunoscut sub numele de ALCOA, cu scopul de a controla preţul şi piaţa aluminiului, la fel cum a procedat Frăţia şi cu pieţele petrolului, aurului, diamantelor, drogurilor, etc., etc. Mellon este cel care a introdus (prin intermediul ALCOA) politica de introducere a fluorurii în apa potabilă, pentru a scoate bani dintr-un sub produs al industriei aluminiului de care aceasta nu ştia cum să scape. Această politică nu are nimic de-a face cu salvarea dinţilor. Timp de 40 de ani, fluorura a fost considerată o otravă pentru şobolani. Revolta roboţilor. Andrew Mellon a finanţat crearea Războiului companiei petroliere Gulf Oil, care a lucrat în colaborare cu British Petroleum (fosta Companie Anglo-Persană). Una din operaţiunile acesteia a fost lovitura de stat împotriva primului ministru iranian, dr. Mohammed Mossadegh, din anul 1953. Mossadegh dorea să oprească exploatarea ţării sale, dar Elita anglo-americană a conspirat împotriva lui, impunând poporului iranian tirania sângeroasă a şahului. Unul din cei implicaţi în această lovitură de stat a fost Norman Schwartzkopf Sr, tatăl comandantului Războiului din Golf atât de decorat de regină. Tot Andrew Mellon s-a aflat în spatele planurilor Dawes şi Young,care au finanţat maşina de război germană, provocând colapsul economic care l-a adus la putere pe Adolf Hitler. Fiul său, Paul Mellon, a fost crescut în Anglia, dar s-a întors în Statele Unite, unde a urmat Universitatea Yale, sediul societăţii Skull and Bones. El a refuzat să facă parte din această societate, dar s-a înscris în Scroll and Key, o altă societate secretă a Frăţiei. După Yale, s-a întors în Anglia şi şi-a continuat studiile la Universitatea Cambridge, locul din care sunt recrutaţi atâţia agenţi ai serviciilor secrete britanice. Părinţii lui Paul au divorţat, iar el s-a mutat împreună cu mama sa în Virginia, la circa 70 de kilometri de Washington DC, în care există nume ale districtelor de gen Loudoun sau Orange. Această zonă este ocupată exclusiv de reprezentanţii americani ai Nobilimii Negre, precum familia Harriman. Regina şi prinţul Philip l-au vizitat deseori pe Paul Mellon la reşedinţa sa din Virginia, Rokeby Estate, la fel ca şi prinţul Charles şi prinţesa Anne. Prinţul Philip a apelat la Mellon pentru a finanţa Fondul Mondial pentru Prezervarea Vieţii Animalelor Sălbatice. Iată ce a declarat Palatul Buckingham reporterului de investigaţii Scott Thompson de la Executive Intelligence Review: „Sunt mandatat de regină să vă mulţumesc pentru scrisoarea… referitoare la Paul Mellon. Regina îl cunoaşte pe domnul Mellon de mulţi ani, vizitându-l frecvent la reşedinţasa din Upperville, Virginia, începând din anii 50”.
Posted on: Mon, 14 Oct 2013 11:33:35 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015