A fost odată ca-n povesti, A fost , de-ar mai fi iară , Din neamuri tracice , regeşti, O prea frumoasă ţară. Şi era una pe pământ Şi mândră-n toate cele Cum e icoana unui sfânt Şi Luna între stele. Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întamplă , Şi in mormant mă răsucesc Şi cuie-mi intră-n tâmplă . Eu nu mai simt miros de tei În viata mea postumă , Nu văd nici vajnici pui de lei , Doar mucegai şi humă . Luceferi nu mai strălucesc Cand ţara e o rană , Copiii mamele-şi bocesc , Ca n-au în blide hrană . Cântat-am graiul românesc , Această dulce limbă . Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc Prin alte ţări o schimbă . Degeaba le-am lăsat cu dor O "Doină", să tresară ! Trecutul nu e viitor Şi viaţa li-i amară . Nici harta nu-i ca-n alte dăţi , Din Nistru până-n Tisa . Moldova-i astăzi jumătăţi . Cât rău făcutu-ni-s-a ! Degeaba scris-am eu scrisori Din vremuri de urgie , Şi m-am rugat de-atâtea ori Mai bine să vă fie . Avut-am piatră la hotar Şi-n ţara noastră singuri Cules-am holde din brăzdar . Acum n-aveţi nici linguri ... O , biet popor român sărac Cu-o ţară prea bogată ! Tu vino-i răului de hac Să nu ţi-o vândă toată ! Şi dă-i afară pe străini Cu toţi îmburgheziţii , Să nu-ţi mai fie-n alte mâini Guverne şi poliţii ! Cu trupe de comedianţi Numindu-le partide , Sunteţi românii emigranţi Din Rai în ţări aride . Pierdut-aţi banii ţării-n vânt Şi-i goală visteria . Mai daţi şi ape şi pământ Şi vindeţi România . Mihai Viteazu v-a lăsat O ţară mai rotundă . Voi azi aţi scoc-o la mezat, Străinii vă inundă . Aveţi întinsul Bărăgan , Şi nu aveţi o pâine . Aveţi şi turme şi ciobani , Dar duceţi vieţi de câine . Aveţi bogaţii munţi Carpaţi Şi dulcea Mioriţă , Păduri de brazi ce vă sunt fraţi , Şi flori în poieniţă . Aveţi o deltă ca-n poveşti , Vedeţi să nu v-o fure , Atâtea ape , atâţia peşti Şi nu mâncaţi nici mure ... Nici vii pe deal nu mai zăresti , Livezile se-uscară , Când mărul Ţarii Româneşti Se-aduce de afară . Nu vine Mircea cel Batrân , Nici Ştefan de la Putna , Să vi-l alunge pe păgân Cand voi lăsat-aţi lupta ! Albastrul cerului senin Se-ntunecă mai tare De-atâţia nouri de venin , De-atâta delăsare . Nu voi a vă-nvăţa de rău Ci-ncerc a vă-nţelege . De ani şi ani cădeţi în hău , Nimic nu vă mai merge . Ruşine să vă fie-n veac Că v-aţi trădat străbunii De parcă n-aţi fi pui de dac Ci rude-aţi fi cu hunii ! Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi Să vă înece-n smoală , Să fiţi doar simpli figuranţi În ţara voastră goală ...
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 21:28:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015