Alb... te pictez, femeie în alb cu acuarele de suflet inspirându-mă dintr-o poveste de zăpadă întâlnită pe calea vieții mele fulgurant poem, nins într-o dimineață la fereastră când priveam și așteptam ca dorul de tine să se sfârșească a nins... și eu te-am privit. am înțeles că dorurile nu se sfârșeșc niciodată și nici iubirea de iubire, iubirea de tu și nici lumina; nici durerea și nici visul unei răni, ce nu mai este vis, ci urmă a destrămării am zâmbit... atunci am început să te pictez pe tine cu culorile iubirii, cu alb și senin, cu bucurie și lacrimi, cu sânge și boabe de rouă din care ți-am țesut veștmânt din fire de soare și ți-am împletit cunună de lună erai ca o infinită mirare a unui crin ce se înălța la cer sub privirile mele îmbătate de prezența ta rugă aprinsă dintr-un fior de metaforă albastră topind toate risipirile, nelumile și clipele am definit conturul tău cu emoția unui om ce iubind și-a frânt sufletul în mii de firimituri de pâine pentru a gusta din fericirea proprie de a -ți picta sufletul, visul, zborul... alb... T. Calistru, 13 iulie 2013...
Posted on: Sat, 13 Jul 2013 15:26:44 +0000