Am început, în sfîrșit să citesc (R)umor-ile lui Răzvan și trebuie să mărturisesc că lectura e un fel de rîsu-plînsu. Adică ar fi de rîs întregul context (politic, social, economic, medical), dacă n-ar fi de plîns pentru cei care sînt nevoiți să suporte schizofrenia asta. Ca să înțelegeți ceva din lumea (asta mică, a României) în care trăiți, ar trebui să citiți (cu creionul în mînă și fără muzică în urechi) volumul. Eventual cu porția, ca la școală. Cîte 50 de pagini pe zi. Bine...e drept că asta e doza de suportabilitate umană la cîtă prostie, oportunism și demență combate Răzvan. Și combate bine. Are toate armele la îndemînă, inclusiv (sau mai ales) cele intelectuale. Și are încă ceva, foarte important!!!! Curaj. Curajul de a spune exact ceea ce crede. Și nu știu cum se face, dar în majoritatea cazurilor principiile/inteligența/flerul îl ajută să aibă dreptate. Există excepții, dar nu mi-am propus să scriu și despre farmecul său personal. Poate cînd termin cartea :)))) (R)umori este genul de carte care te obligă să-ți pui permanent întrebări de genul cum ieșim din fundătura asta, ce pot face eu, ce pot schimba la oamenii din jurul meu. De aceea cred că poate fi un exercițiu de lectură fantastic. Mai ales atunci cînd pe televiziuni se povestește despre monumentul funerar al regelui Cioabă, sau despre ceremonia penticostalo-rromă care se pregătește, sau despre cazul ministrului care n-a mai fost, Silaghi. O comparație este oricînd binevenită. Uite că un doctor poate (din nou) să facă diferența. Dacă aș avea pălărie...mi-aș scoate-o, și aș face și o reverență. Meritată.
Posted on: Tue, 20 Aug 2013 10:43:00 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015