As minti daca as spune ca nu mi-e dor de casa in care am crescut, de parintii mei minunati, de strazile orasului in care am "hoinarit" ani la rand....., de privelistea de pe balcon...de cei doi mosneguti de la blocul de peste drum care sunt la curent cu tot ce misca :)) de prietenele mele dragi de acolo alaturi de care am trait poate cele mai frumoase momente din viata mea de liceean si nu numai .... de vizitele la bunica din fiecare vara.....plimbarile din fiecare zi prin parc, sucul baut la obisnuita terasa....Ma incearca un sentiment trist de dor.....dar in acelasi timp si de multumire ca am crescut si ma pot descurca....nu uitati dragi parinti ca mereu ma gandesc la voi, dragi prieteni va port in suflet pe fiecare dintre voi.....imi lipsesti indragit Botosani.....
Posted on: Mon, 08 Jul 2013 11:39:08 +0000