Astazi ne amintim de... marele Toma Caragiu „Sunt un biet timid, un sărman sentimental...eu sunt născut în munţi, la o stână de la 2000 metri înălţime: pe acolo oamenii vorbesc cu cerul, cu oile, cu copacii, şi-i spun tu chiar lui Dumnezeu...” „(...) totul mi se trage de la bunica (maternă), o bătrânică uscată, mică, Daphna o chema, care mergea tot timpul îmbrăcată în negru şi avea un haz nemaipomenit. Era invitată la toate petrecerile din sat: povestea ca nimeni altul, schimbându-şi glasul pentru fiecare personaj, imitându-l pe fiecare. Maică-mea, Atena, i-a moştenit umorul: eu sunt cel mai slab actor din familie, te asigur.” „Pentru tata am făcut Dreptul. Pentru sufletul meu – şi pentru marele meu profesor şi prieten Victor Ion Popa – m-am apucat de histrionie.” Din volumul Toma Caragiu. Ipostaze, autor – Matilda Caragiu Marioţeanu, editura Expert, 2003: „Toma s-a născut cu o menire de apostol: unul credincios în dreapta credinţă – ortodoxismul, în adevăr, în dreptate, în oameni şi, nu în ultimul rând, cu o dăruire de fanatic în arta sa; şi unul necredincios, un apostol care, ca şi Apostolul Toma, s-a îndoit, o îndoială omenească spun cărţile sfinte(... )Or, tot cărţile sfinte spun că îndoiala este simbolul căutării adevărului, nu este necredinţă, este nevoie de adevăr.” (pg. 149) Un personaj discret, a cărui personalitate melancolică era în puternic contrast cu umorul pe care reuşea să-l imprime rolurilor. A practicat cu egală robusteţe şi iscusinţa toate genurile: comedie, dramă, tragedie, vodevil, revistă, adresându-se tuturor categoriilor de spectatori. Toma Caragiu a fost un interpret de o vigoare cu totul neobişnuită, un temperament exploziv şi, în acelaşi timp, un artist gânditor, capabil să-şi asume, la modul cel mai personal, orice rol din repertoriul lumii. Cu puţin înainte de tragicul său sfârşit, Toma Caragiu avea să mărturisească: "M-am străduit să fiu un actor total. Nu ştiu dacă am reuşit, dar asta a fost obsesia mea nr.1. Eu cred că actorul trebuie să joace astă-seară Lear şi a doua seară să fie clovn la circ. Fără încurajarea fenomenului intelectual şi cultural din tine, fără o modestie sinceră şi autentică, toate supapele de evoluţie se închid. Numai gândul că încă n-ai ajuns acolo unde poate ajunge un om care se perfecţionează te păstrează în stare de modestie'. Maestrul Toma Caragiu s-a nascut la data de 21 august 1925 în localitatea Hrupisti, din nordul Greciei. Unul dintre filmele sale de referință a fost ,,Actorul și sălbaticii' in 1975. Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa ,,Toreadorul din Olmado". Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani. La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă. În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere. Toma Caragiu a făcut roluri memorabile în teatru, a ştiut să se strecoare cu uşurinţă în pielea personajelor, oricât de diferite ar fi fost, indiferent dacă a jucat roluri în comedii sau drame. Liviu Ciulei: „Imaginea actorului Toma Caragiu, atât de îndrăgită de public, este pentru cei ce l-au cunoscut ca om şi coleg, poate de zeci de ori mai preţioasă, de neşters, de neuitat pentru că însemnă o îmbinare tulburătoare de afecţiune, de intuiţie artistică şi înţelegere intelectuală, de sensibilitate şi raţionament niciodată dezlipit de adevărul de viaţă” Marin Preda: „Toma Caragiu reuşise, fiind încă tânăr, să ajungă ceea ce se numeşte un artist popular. Avea o extraordinară priză la public. Spectatorii nu numai că îl admirau pentru că le încânta sufletele, ci îl şi iubeau cu acea adevărată dragoste a oamenilor.” Gina Patrichi: „Toma a fost un actor irepetabil, un unicat.” Dinu Săraru: „Caragiu nu era un om, ci o lume, el nu crea un rol, ci un univers.” 4 martie 1977... Oraşul se cutremură apocaliptic... Câinele stă în faţa uşii şi scheaună jalnic... Plutonierul major Dinu, de gardă în faţa Ambasadei R.S.Cehoslovacă (situată vizavi de blocul in care locuia Toma Caragiu) depune mărturie oculară: ,,Blocul Colonadelor 3 s-a prăvălit, s-a dezagregat, lent, parcă filmat cu încetinitorul, întâi partea de sus, alunecând etaj cu etaj. Întreaga masă a clădirii, cu un huruit cumplit, se năruie...Apartamentul lui Toma, aflat la etajul doi, rămâne aproape intact. În momentul cutremurului s-au ivit pentru ei trei posibilităţi: să rămână în casă, să iasă pe scara de serviciu (scăpată şi ea fără vătămări), să coboare pe scara principală... "Sună telefonul, dar la numărul apelat -16.61.48 - nu mai răspunde nimeni...".
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 07:22:25 +0000