"Atins de frigul nocturn, ghețarul se ascunde-n sine, mai adânc decât în nopți ce-au fost. Actorul își regăsește gândurile mute și mintea-ncleștată. Se grăbește în clarificare delirantă: acceptarea e infinită-n greutatea învățării. Suntem legați în propriile lanțuri lipsite de mulțumire și aruncăm cheia libertății în inaccesibil. Devenim inumani încercând a deține ce ne e străin și sacrificăm totul în numele absurdei dorințe. Actorul simte nevoia de a respira profund, vânat fiind de remușcări. Cu greu, redevine judecător obiectiv de moravuri: suntem adesea slabi și ne închinăm celor ce ne par superiori. Pentru picături de atenție sau aprobare ne transformăm întreaga însemnătate personală. Uneori mergem atât de departe încât încercăm ascunderea de noi înșine, nu doar de ceilalți. Iar de ajungem să iubim și pentru a ni se răspunde e necesară o majoră schimbare, ne vindem cu plăcere, ștergându-ne și din propria memorie." D.M.
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 20:53:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015