Azi doar mă îmbrăţişează o stare acută de anxietate. Mă gândesc dacă-mi vei dedica o zi, una simplă. Ca azi?! Şi unde… ne vom reîntâlni? La ce capăt de lume? În ce împrejurimi? Şi când… mă vei săruta apăsat, cu dor? Când mâinile tale vor lua forma corpului meu,a tot ce însemn eu? Când îţi vei da seama că te vreau, te ador, te gust cu fiecare clipire? Şi cine? Spune-mi cine-ţi va mai purta cămaşa? Al cui parfum îţi va invada plămânii? Cine-şi va mai trece delicat degetele pe spatele tău? Cine-ţi va mai savura fiecare cuvânt, expresie, gest? O oarecare. Amprenta asta o port şi eu. Nu cu mândrie. Multe îţi vor mai trece prin pat, prin apartament, prin minte. În multe vei fi dar în puţine vei rămâne. Iar ignoranţa ta ce mi-a intrat cu rapiditate în vene. În suflet. Ce-mi străbate întreaga fiinţă ca cea mai fină otravă. Mă face să tremur, dar nu de emoţie ci de nelinişte. Mă seacă de puteri. Cu ea voi rămâne. Iar tu, un simplu muritor… La final vei cunoaşte sensul unui singur cuvânt: SINGURATATE Ţi-am spus vreodată cât de tare ADOR dulcele timbru al vocii tale? E puţin acrişor – înţepător şi neastâmpărat căci îţi trece prin suflet cu o iuţeală greu de realizat şi-ţi pătrunde în celule. Se instalează acolo,îţi invadează corpul cu melancolia ce-o emană. Îl auzi numai pe el. Şi aşa te face să cazi în mreaja sunetelor ce curg liniştitor peste pleoape.
Posted on: Sun, 25 Aug 2013 07:56:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015