Bucurestiul domnului Lucian Boia. Tara mea. Logica noastra. Nu pot sa nu ma opresc asupra logicei istoricul si sa nu comentez interviul acestuia.Trec usor peste partea de inceput si ma opresc la perioada interbelica mitologizata ca reper. Just, nevoia unor repere exista, si normal ea se orienteaza spre cea mai apropiata perioada istorica nostalgica. Si nu nostalgica prin prisma povestilor de familie ale domnului Boia, ci prin prisma lucrurilor citite indirect:). Spunand ca lumea e ipocrita si se preface ca nu a exista comunism desigur inseamna ca istoricul a analizat o categorie de oameni care se trage din comunism si care nu are habar de istoria noastra(categorie care nu publica la Humanitas). Dar sa trecem peste, si sa ajungem la recensamantul din 1930, cu cei 57% care stiau sa scrie si sa citeasca, lucrul care-l indreptateste sa concluzioneze ca partea asta de Romanie are o intarziere de secole care inca pana astazi nu am recuperat-o. Buna logica, dar ma intreb cum oare tara asta s-a dezvoltat de-a lungul anilor cu un asa numar mare de analfabeti? Sau desigur de la Burebista-incoace ducem aceasta intarziere istorica in spate. Si-aici as vrea sa punctez. Criteriu analizei unui grup de oameni merge dupa varfurile sale nu dupa marea masa de oameni. Intensitatea varfului cantareste mult mai mult decat tot grupul. Complexului de inferioritate despre care ne spune scriitorul, contrabalansat tot de acesta cu periculoase manifestari de superioritate, ii opun o idee a lui Petre Tutea- ca roman am tot dreptul sa ma socot centrul universului. Eu nu sunt un atat de bun cunoscator al romanului, incat sa-l calific lenes sau sarac, dar desigur ca nu compensez facandu-l destept:)) Nu pot spune cu lejeritatea domnului istoric ca romanii sunt asa, sau ca sunt asa, de fapt nu asta ma intereseaza, m-ar interesa in schimb de varfurile sale, elitele sale(categorie intelectuala in care Lucian Boia se plaseaza) si rasfrangerea invataturilor asupra celorlati. Desigur ca s-a facut amalgamul intre romani si romi, spune Lucian Boia iar lucrul asta a accentuat complexele. Impersonal acest s-a facut, de la sine a aparut denumirea de romi, denumire pe care desigur dumneavoastra ca istoric ati facut tot ce v-a stat in putere s-o denuntati, nu?!?:) Ca sa nu va plictisesc, in incheiere as vrea sa raspund la retorica"Să fii mândru că ești român... de ce? Dar să-ți fie rușine că ești român? De ce? La fel, bucureștean, nu-s deloc mândru, astea sunt situații normale, de ce aș fi eu deasupra sau dedesubtul altcuia că m-am născut în România sau la București". Domnule Boia, intamplarea face ca dumneavoastra v-ati nascut aici, dar va asigur ca apartenta la un cerc colectiv, aici cercul natiunii, nu vine cu aceeasi constiinta pentru fiecare membru(din fericire). Liberte, Egalite, Fraternite-asa-i? Dar ce sa ne facem daca in normalitatea asta, faptele stramosilor mei sunt deasupra normalitatii altora?? Pot oare sa fiu mandru ca fac parte din acelasi cerc colectiv? Sau pot sa fac tot ceea ce tine de mine(ca istoric) pentru a le face cunoscute??
Posted on: Fri, 13 Sep 2013 17:15:51 +0000