Cateheze pentru tineri - Isus Cristos 26. Nu există dragoste mai mare Introducere Cristos Om-Dumnezeu: Fiul lui Dumnezeu şi al Mariei. Cristos fratele nostru. El a venit pentru noi, pentru a ne conduce la Tatăl. Dumnezeu făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu: fiu prin Fiul. Sunt adevăruri impresionante, dar care totuşi trec fără să lase urme în viaţa şi în inima noastră. Să ne oprim puţin astăzi să le contemplăm, să le gustăm! Francezii au o vorbă: Noblesse oblige! (Nobleţea creează datorii). Să-i cerem Domnului harul de a şti să primim şi să ne bucurăm de atâta iubire; să-i cerem Duhul său. Să-i cerem harul jubileului. Observarea realităţii Un fapt din viaţă E un fapt care a zguduit lumea la sfârşitul verii anului 1994. Nicholas, un copil, venit în Italia în vacanţă cu familia sa, în timp ce dormea liniştit pe bancheta din spate a maşinii a fost rănit grav, într-un schimb de focuri, de criminalii ce voiau să-i jefuiască familia de puţinul pe care-l aveau cu ei. Nicholas a fost dus în spital, legat de un aparat de respirat, dar violenţa i-a curmat scurta viaţă. Tatăl şi mama au decis ca moartea copilului lor să slujească vieţii şi au donat trupul copilului lor. Să se ia tot ce poate sluji vieţii. Şapte persoane de vârste şi boli diferite s-au reîntors la viaţă, la speranţă. Din moartea, cauzată de un oribil act de violenţă, a izvorât viaţa, printr-un minunat act de iubire! Reflecţie biblică Dumnezeu are în faţa sa omul păcătos: el a refuzat iubirea sa de Tată. Dar Dumnezeu este iubire: nu se poate să nu se intereseze de noi. Iubirea lui înseamnă milă, dorinţă de iertare. Dăruieşte un trup Fiului său pentru ca acest Fiu să-l dăruiască pentru noi: din sânul Mariei trecând pe drumurile Galileii, prin cruce şi mormânt şi ajungând la Înviere pentru a se reîntoarce astfel, împreună cu noi toţi, în casa Tatălui. S-a făcut el pentru noi fiul risipitor! A acceptat să facă din el păcat pentru ca noi să fim eliberaţi de păcat. Tatăl ni-l trimite pe Fiul ca Salvator şi Răscumpărător. Sof 3,14-18 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie Israele! Bucură-te şi tresaltă de bucurie din toată inima ta, fiică a Ierusalimului! Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire! În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile! Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine. Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara. In 3,13-17 Căci nimeni nu s-a suit în cer afară de cel ce s-a coborât: Fiul Omului care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, aşa trebuie să fie şi Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său Unul Născut, pentru ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 1In 4,9-10 Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, că Dumnezeu a trimis pe Fiul său Unul Născut în lume pentru ca să avem viaţă prin el. În aceasta stă iubirea: nu ca şi cum noi am fi iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit mai întâi pe noi şi a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (Alte lecturi: Mc 2,16-17; 14,22-25; Lc 24,45-48; Gal 1,13-15; 4,45; 1Cor 15,14-22; Evr 10,5-18; 1Pt 2,24-25; 1In 4,13-15). (Moment de tăcere) Confruntare şi angajare Dumnezeu vrea să ne mântuiască, dar noi vrem să ne mântuim? Sfântul Augustin spune: Dumnezeu care te-a creat fără concursul tău, nu te salvează fără participarea ta. Deşi ne iubeşte enorm, Tatăl detestă păcatul. Dar noi? Întrebări pentru discuţiile în grupuri mici Ce reacţii au trezit în noi întâmplarea de la început? La cine sau ce ne-am gândit cu precădere? În locul părinţilor lui Nicholas, am fi avut aceeaşi generozitate pentru a oferi trupul copilului? Care este reacţia noastră în faţa morţii persoanelor dragi? Ne gândim vreodată la relaţia care există între durerea morţii şi fructul păcatului? Ce înţelegem noi prin păcat? Care e atitudinea noastră în faţa lui? Ştim să ne recunoaştem păcătoşi? Considerăm că avem nevoie de convertire? Ne putem recunoaşte ca păcătoşi deja salvaţi? Sfântul Paul spune că Cristos ne-a acordat iertarea încredinţându-ne sacramentul Spovezii. Ce semnificaţie are aceasta în viaţa noastră? În raporturile noastre? Salvarea pe care ne-a adus-o Cristos, a fost încredinţată Bisericii, care ne-o oferă prin cuvântul divin şi prin sacramente. Cum le folosim noi? Suntem păcătoşi mântuiţi, ce pretinde de la noi această sărăcie-bogăţie? Ca stil de viaţă, ca relaţii? La ce fel de raport cu Biserica suntem chemaţi? La ascultarea cuvântului, la participarea la Liturghie şi la sacramente, la comuniunea fraternă? Ce pas decidem acum împreună să facem pentru a exprima participarea noastră la mântuire? Rugăciune Rugăciune comună Să repetăm împreună: Dă-ne, Doamne, harul jubileului! - Tată, tu n-ai ezitat să ni-l dăruieşti pe Fiul tău pentru ca el să ne conducă înapoi în casa ta, să ne redea demnitatea pierdută. Noi am pierdut chiar şi simţul păcatului şi trăim departe de tine fără să ne pese prea mult de asta. Tată, dăruieşte-ne nostalgia pentru casa ta. Te rugăm: R. - Fiu al lui Dumnezeu, Isuse, salvatorul şi mântuitorul nostru, tu ne-ai iubit mai mult decât pe tine însuţi. Noi adesea profanăm dragostea adevărată în patimi de doi bani; noi nu ştim să iubim, nu ştim să ne iubim, nu ştim să te iubim: cu acea iubire plină de dăruire de sine, cu acea iubire care mântuieşte. Isuse, întoarce inima noastră: deschide-o pentru adevărata dragoste, capabilă să se jertfească pentru binele celorlalţi; pentru dragostea faţă de tine, capabilă să învingă păcatul. Te rugăm: R. - Duhule Sfânt, Duh al Tatălui şi al Fiului, tu, în Maria, ai făcut din Cuvântul veşnic pe Isus din Nazaret, pentru că tu eşti iubire. Tu eşti darul promis de Isus celor ce-l urmează pentru a-i face capabili să primească învăţătura sa şi însăşi viaţa sa. Vino şi fă-ne Biserică: trup al lui Cristos, împăcaţi în el cu Tatăl. Te rugăm: R. (Se pot adăuga şi alte intenţii spontane) Tatăl nostru Rugăciune finală O Preasfântă Treime, e înmărmuritor să gândeşti că omul e destinatarul iubirii tale atât de mari încât nimic nu e prea mult pentru a o răsplăti. Tu ne iubeşti cu dragoste de Tată, de Fiu, cu o dragoste care devine Viaţă pentru viaţa noastră. Suntem plini de confuzie Doamne, uităm cu atâta uşurinţă de tine şi preferăm micile noastre dorinţe, alegerile noastre parţiale, iubirii tale. Iată, ne încredinţăm în mâinile tale: suntem slabi şi tu o ştii. De aceea te rugăm, reuneşte-ne din nou în Biserica ta unde suntem animaţi de Duhul tău Sfânt. Acesta este harul jubileului pe care ni-l oferi. Te rugăm aceasta prin mijlocirea Mariei, care a ştiut să împartă cu tine iubirea mântuirii, rămânând în picioare alături de tine răstignit: atunci tu ne-ai dat-o ca mamă. Amin. Lectură suplimentară 2000 de ani de mântuire! 2000 de ani în care salvarea e oferită continuu prin Biserică! Iată de ce avem nevoie de un jubileu de mulţumire, de conştientizare a păcatului şi salvării din păcat. Da, pentru că în Cristos suntem deja salvaţi! În Tertio millennio adveniente, papa ne reaminteşte acest sens central al celebrării jubiliare: 7. În Isus Cristos, Dumnezeu nu numai că îi vorbeşte omului, ci îl caută. (...) De ce îl caută? Pentru că omul s-a îndepărtat de el, ascunzându-se precum Adam (...) Căutându-l pe om prin intermediul Fiului său (...) vrea să învingă răul prezent în istoria omului. Învingerea răului: iată ce este răscumpărarea. (...) Religia Întrupării este religia Răscumpărării lumii prin jertfa lui Cristos în care se află izbânda asupra răului, asupra păcatului şi asupra morţii însăşi. Acceptând moartea pe Cruce, Cristos vădeşte viaţa şi totodată o dăruieşte, fiindcă învie şi moartea nu mai are putere asupra lui. 40. Într-adevăr, trebuie pus în lumină caracterul net cristologic al jubileului, care va celebra Întruparea Fiului lui Dumnezeu, mister de mântuire pentru tot neamul omenesc. Tema generală propusă pentru acest an este: Isus Cristos, singurul Mântuitor al lumii, ieri şi astăzi şi în veac. Editura Presa Bună, Iaşi
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 03:59:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015