Cazuri reale by Carmen Elena Vintan Izolarea forţată. ..........Jerome Kagan a studiat obiceiul existent intr-un sat izolat din Guatemala de a creşte copii. Acolo, printr-o tradiţie, părinţii redeau că razele soarelui, ţărâna, aerul, prvirea oricărei femei însărcinate , respiraţia unui bărbat venit de pe câmp, vor cauza îmbolnăvirea odraslelor lor. Aşa se face că noii născuţi erau ţinuţi în colibe de bambus. Acestea nu aveau gemuri şi de aceea înăuntru era foarte întuneric.. Deşi mamele îşi iubeau copiii lor, nu vorbeau cu ei. Copiii nu aveau jucării. Ca urmare a acestui trai, de un an şi jumătate, copiii respectivi aveau toate caracteristicile unor înapoiaţi. Mai târziu, copiii îşi însuşeau limbajul comunităţii, şi la vârsta de 11 ani, puteau fi recuperaţi. Unul din cazurile de izolare forţată faţă de ceilalţi oameni din grup. Kinglez Davis prezintă cazul Anei. Ea a fost al doilea copil ilegitim al unei femei tinere care a trăit şi a muncit la ferma bunicului ei. Acesta un om de o moralitate mai mult decât severă, a dezaprobat şi a condamnat comportarea nepoatei lui şi a început să rezolve situaţia astfel încât să nu sensibilizeze opinia publică împotriva lor. După ce eforturile repetate de a găsi pe cineva să adopte copilul au eşuat, mama a fost obligată să o ia pe Ana acasă, în ciuda acceselor de furie manifestate de bunic.Pentru a evita tensiunile, fetiţa a fost închisă într-o mansardă, unde a fost lăsată aprape fără nici o atenţie. I s-a acordat doar o grijă minimă, doar atât cât să supravieţuiască. Rareori a fost mutată dintr-o poziţie în alta.Nu a primit nici o atenţie afectivă şi nici un element de instrucţie.Când a fost mutată din mansardă la vârsta de 6 ani, Ana nu a putut să vorbească, să meargă şi să dovedească în nici un fel că este o fiinţă inteligentă. Se afla într-o condiţie de subnutriţie, picioarele erau ca ale unui schelet,iar abdomenul aproape lipit de şira spinării. A fost hrănită doar cu lapte de vacă. După ce a fost descoperită, Ana a petrecut un an şi jumătate la o fermă din mediul rural. A învăţat să meargă, să se hrănească singură, să înţeleagă comenzi elementare, să fie mai mult sau mai puţin curată, să-şi reaminească oamenii pe care i-a cunoscut.A fost mutată mai apoi într-o şcoală particulară, specializată în recuperarea copiilor cu probleme. Abia după 4 ani şcoala a raportat starea în care se afla Ana- se putea juca cu mingia, folosea lingura la mâncare, se îmbrăca singură ( dar nu se putea încheia la nasturii), a început să îşi dezvolte vorbirea.Putea folosi propoziţii complete, ştia oamenii după nume, şi în general , să vorbească la nivelul unui copil de doi ani.În anii următori, a făcut progrese, putea să îşi strângă patul, să identifice culorile să se spele pe dinţi. Din păcate, la început – atunci când a fost descoperită, Ana a fost de fapt, o creatură animalică.A fpcut progrese psihologice şi sociale, până la dat când a murit,achiziţionând în mod evident, caracteristici ale naturii umane, inclusiv capacitatea de a folosi limbajul.Situaţia Anei s-a explicat printr-un mediu inconjurător nefavorabil până la vârsta de 8 ani. Cu toate acestea progresul înregistrat de Ana demonstrează importanţa deosebită a interacţiunii şi a socializării în formarea şi dezvoltarea personalităţii.
Posted on: Wed, 27 Nov 2013 18:14:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015