Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gânduri după ea să te aţii? Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse, Să priveşti prin lucii geamuri la luminile aprinse Şi s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară, Cum zâmbeşte tuturora cu gândirea ei uşoară? S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri, Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei să degeri? Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? Încleştând a tale braţe toată mintea să ţi-o pierzi? De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicul, înţelege-o...
Posted on: Fri, 09 Aug 2013 20:18:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015