Cineva odată mi-a spus într-o formă mai ilară că dacă m-ar lipsi Dumnezeu de darul de a scri sau a vorbi, atunci precis că aş muri de foame))). Cine ştie, probabil că am fost o norocoasă de vreme ce soarta nu m-a pus la astfel de încercări şi deja aproape două decenii îmi cîştig pîinea din scris. Fie ea mai proastă, mai săracă, dar e a mea şi e cîştigată cinstit, pentru că ban nemuncit nu am acceptat niciodată (prietenii ştiu de ce şi o vor confirma mereu)))) Cam lungă această introducţie dar astfel am vrut să ajung la principala idee, astăzi, în contextul Zilei profesionale a lucrătorilor de învăţămînt. Pentru că toate cele la care m-am referit mai sus sînt graţie profesoarei mele de limbă română, dnei Tamara Untu. O doamnă în plin înţeles al cuvîntului, care nu ştiu cum a făcut ca dintr-o elevă cu mari performanţe şi aspiraţii în biologie a făcut o adevărată pasionată de filologie. Am îndrăgit cartea, literatura şi tot ce ţine de arta cuvîntului datorită dnei Untu. Citesc mult şi cu plăcere pînă în prezent, urmărind cu satisfacţie cum şi copiii mei şi-ai făcut cartea prieten. Azi, cînd se vorbeşte în terminii cei mai elogioşi despre profesori, îmi pare foarte rău, stimată Doamnă că nu pot să vă fiu alături cu cele mai frumoase flori, dar o am printre prieteni pe fiica Dvs. Oxana Untu care sper să vă transmită plecăciuni, înalte consideraţiuni, un mare respect şi MULŢUMESC pentru faptul că azi sînt unde sînt. La mulţi ani!
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 11:19:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015