Cu fiecare zi care trece, raman tot mai putini oameni in Romania. Cu fiecare suflet-om care dispare, raman tot mai putine sanse de a salva Romania de rau, de intuneric, de nemernicie, de sclavie, de nimicnicie. Cu fiecare zi care trece sufletele-raci, care se trag necontenit spre întuneric, otravesc totul cu rautatea lor. Conştient sau inconştient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau altul. Din nefericire, cei mai mulţi sacrifică sănătatea, familia, religia si toate celelalte valori, pentru a câştiga plăcerile trecătoare ale bogăţiei, ale puterii sau ale renumelui. Fiecare clipa in care mai traim, mai gandim si mai existam ca gradini binecuvantate de Dumnezeu, devine o viata. Daca nu ar fi existat Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brancuși, clipele noastre ar fi vietile unor suflete mute, oarbe sau surde, iar fara Dumnezeu am fi mereu niste rame, sclavii unui noroi etern, uneori caldut si, de cele mai multe ori, comod. Unele ganduri sunt rugaciuni, dar cine mai vrea si poate intelege un suflet in genunchi? Sufletul care iubeşte şi care suferă trăieşte o stare sublimă, iar cat mai gandim si ne rugam inseamna ca inca putem face ceva, ceva care sa insemne prezent, dar mai ales viitor pentru cei pe care-i iubim si pentru care zbaterea noastra este ultima lor sansa de a trai in lumina si maine.
Posted on: Fri, 26 Jul 2013 15:29:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015