Cultură și rasă în Transilvania Putina stiinta in oceanul de incultura si lasitate al conducatorilor romani Ignoranţa şi incultura liderilor românii, din toate timpurile, ne-au adus si ne aduc grave prejudicii. De altfel marele si inegalabilul istoric David Prodan (1901-1991), cel căruia adversarii (politrucii şovini) nu au putut să-i mute o virgulă din toată opera sa, zicea, în particular: românii - mare popor conduşi de nişte c ... Între timp am ajuns în secolul XXI - s-a descifrat genomul uman iar profesorul american Larry L. Watts a descifrat tainele mistificării sovieto-hungariste şi sovito-satelitare, din perioada războiului rece şi mecanismele mentale ale comunităţii de informaţii din SUA prin care membri acestei comunităţi nu percepeau realiatea din estul Europei. E adevărat, ultimul aspect la care m-am referit, dezvăluirile lui Larry Watts nu a avut urmării: neocominterniştii românii nu au făcut nici un un pas înapoi. Se mai publicase, în română, şi o anatomiei a culturii urii de către un doctor în filologie ungurească Johann Weidlein Das Bild des Deutschen in der Ungarischen Literatur, care dă răspunsuri la tema noastră. Avem toate cărţile pe masă! Şi atunci să fie numai ignoranţa şi incultura liderilor români de vină pentru ce ni se întâmplă? Să fie şi laşitatea, să mai fie inerţia şi sărăcia maselor, să fie corupţia sau toate la un loc? Continuare a partii 1. Partea 1 aici Cultura maghiară Dacă din cei 5% maghiarofoni din totalul populaţiei României, doar un procent infim sunt etnici (urmaşi de sânge) asiatici restul fiind în principal români şi şvabi maghiarizaţi atunci ce îi face pe aceşti deznaţionalizaţi unguri? Răspunsul e cultura urii. Iată câteva exemple: Poetul Paloczi Horvath Adam: Bestem pentru germani / Bate-l, doamne, bate-l / Pe blestematul cel de câine fătat/ Gunoiul ţării noastre. Romancierul Dugonics Andras: Dacă puţinii urmaşi ai panonilor (nn- tracilor) se arată supuşi, să nu-i crezi pe viclenii aceştia cu limba necioplită şi respingătoare până nu s-au topit în sângele maghiar. Agitatorul Mitrofanow N. scria: Clocoteşte, sânge al meu, clocoteşte, când câinii de nemţi ... Mentorul maghiarismului, Szechenyi Istvan a fixat direcţia: Toate întreprinderile mele se extind, dar se îndreaptă împotriva germanilor sau Urăsc din străfundurile sufletului orice evoluţie care nu e maghiară sau maghiarizarea este cea mai sfântă sarcină a oricărui maghiar chiar dacă tăranul maghiar era hoţ de cai, necioplit, sălbatec, nestiutor şi care toarnă întruna înjurături cum scria în Jurnal, IV, pg. 60 ! Slovacul maghiarizat Ludovit Kossut scria: Oraşele noastre sunt în majoritatea lor germane, industria patriei este germană; comerţul german ... şi ... nu voi mai tolera nici un sas pe teritoriul coroanei ungare, ci îi voi izgoni din ţară ... pentru a compensa nesfârşitele hoţii, jafuri şi cheltuieli de război, sau Ne găsim în jenă financiară ... Oricum pune-i pe saşi să plătească gras. 2 milioane urmează să plătească. Jumătate din acestă sumă ca tribut ... Dacă se opun, ordonă să fie executaţi. L. Kossuth alături de contele Mihai Esterhazy adresa, la 10 oct 1848, un ultimatum poporului român, care incepea blând, dând vina pe austrieci dar se încheia altfel: Atunci va fi mai bine să nu vă fi născut, ... Dar şi până atunci se va porunci maghiarilor şi secuilor, ca să se scoale şi ca viforul să măture fiece goz nemulţumitor ... ca să se scoale poporul unguresc si secuiesc, toţi cu toţii, si să steargă de pe faţa pământului pe fieştecare vânzător de patrie şi rebel Poetul şi criticul literar Jozsef Bajza şi el un slovac maghiarizat opina: ... vreau să spun că atâta timp cât nu stârpim limba germană în convorbirile noastre, atât timp cât vor mai exista unguri care să vorbească cu atâta plăcere nemţeşte, neavând sentimentul că prin folosirea acestei limbi comit o infracţiune împotriva naţiunii ... nu mă îngrijorează nici popoarele slovac şi valah, pe care le stăpânim sau Să ne strângem rândurile, să fim mândri că suntem unguri, membri ai singurului popor al lui Dumnezeu, şi probabil, din întreaga lume ... Fiul lui Ştefan Petrovici şi al Mariei Hruz, Alexandru Petofi ca orice asimilat se simţea obligat să probeze permanent maghiaritatea, şi cea mai tare dovadă consta în ultragierea permanentă a majorităţii nemaghiare şi în special al germanilor. Şi iată câteva dovezi: Vecine cucernic, neamţule, ... Iar trăznetul să nu te omoare / Maghiarului să-ncredinţeze această treabă! sau Ce mai vorbesc nemţii ăştia! / De i-ar trăzni neîntârziat! / De la noi cer şvabii ăştia / Să le plătim datoriile. / Plătiţi-vă singuri datoriile, / Până vă atârnă limbile, ca la cotei, / Chiar de-ar fi să crăpaţi, / Escroci blestemaţi sau La noi germanul a venit ca oaspete, / Dar curând şi-a însuşit dreptul de domn, / Şi cât de josnic a mai înfăptuit totul, / Câte mârşăvii a putut să săvârşească ... sau ... ţie, neamţule, îţi sunt numărate zilele! ... / Oare să poruncească în ţară neamţul, slovacul? ... / Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân ... sau De la Carpaţi până la Dunărea de Jos / Un răcnet de furie, o furtună sălbatică! ... / Croaţi, germani, sărbi şi români, / Ce vă repeziţi cu toţii la ţara ungară? / Sabia care v-a cruţat de turci şi de tătari / Sclipeşte în mâna maghiarului .../ N-o să fie pace până când ultimul strop sânge / Nu se va scurge din blestematele voastre inimi / Ridică-te, maghiare, împotriva acestei hoarde, .../ Cândva ne-am luptat cu leii, / Acum să ne devoreze această cloacă de păduchi? sau Acum Dumnezeu nu ne ajunge, / Căci el nu este destul de aspru, / Ţie mă rog, iadule, în dimineaşa de Anul Nou: / Sădeşte în inimile noastre întreaga ta mânie, / Să nu cunoaştem îndurare până mai mişcă / Vreunul din nemernicii ăştia pe pământ sau Şi gunoiul cerşetor al popoarelor / Se repede din apus, / Aşezându-se pe pământul unde curg / Laptele şi mierea ... sau L-am măturat afară pe neamţ, / Acest gunoi de trei sute de ani. După Marton Horvath (31 iulie 1949) poeziile lui Petofi au fost contribuţia aliatului lui Hitler la doborârea acestuia - după ce trupele sovietice au ocupat Ungaria fascistă, poeziile duşmănoase la adresa germanilor, traduse, ar fi fost înmânate soldaţilor sovietici pentru a-i învăţa ura contra nemţilor. Romancierul Jokai Mor scria în poezia Biet sas: El are o patrie aparte, / Spre care-i galopează dorul / Aici doar oala cu carne-l reţine / Pescuind în ape tulburi / Atunci se bucură când noi jelim / Bucuria noastră pentru el înseamnă jale / Biet sas. Campaniile sale antigermane le neagă, împotriva evidenţei, în Neue Freie Presse din 1.05.1896: Sunt foarte mulţi cei care răspândesc prin lume stirea că efortul de constituire a unui stat de către ungurii (stat al minorităţii) s-ar face cu impilarea naţionalităţilor nemaghiare (a majorităţii). Aceste afirmaţii sunt la fel de departe de adevăr cum e lumina de întuneric . Thaly Kalman, versificator şi politician a fabricat nişte cântece pretinse a fi din vremea frăţiei ungaro-tătaro-turce, zise cântece ale curuţilor, împotriva tocmai a eliberatorilor de sub turcii a cîmpiei panonice. Un contemporan, Cserei Mihaly, scria: că toţi tâlharii, criminalii şi neisprăviţii care, sub numele de curuţi, au năpăstuit, torturat, ucis şi aruncat în foc atâţia oameni cinstiţi, nobili sau de rând ... O punere la punct o face şi Szekfu (Istoria maghiară IV, pg 293): Curuţii îşi făcuseră şcoala la tătari, ne deosebindu-se de ei decât că nu târau oameni în robie. Dar unde i-ar fi putut târî? Dar înhăţau orice valoare la vedere sau ascunsă, umblau în cete mari prin câmpii, prefăcând tot ceea ce le ieşia în cale în cenuşă şi mormane de piatră ... De îndată ce zăreau o însă o trupă de de oameni înarmaţi şi cu experienţă, nu aşteptau nici măcar primul foc, ci o lua la fugă peste dealuri şi prin văi ... Despre şeful acestor bande de tâlharii, Rakoczi, slav de nord după tată şi slav de sud după mamă, aliat cu turcii şi tătarii, care s-ar fi aliat şi cu francezii sau ruşii dacă aceştia l-ar fi luat în serios, Petofi scria: Sfânt al patriei noastre, conducător al libertăţii, / Steaua noastră luminoasă în noaptea întunecată. Iată câteva crâmpeie din aceste cântece inventate: Ia uitaţi.vă ce-a făcut neamţul din ţara noastră: / Ne-a pângărit femeile şi fetele sau Nu cred în cuvântul habotnicului neamţ mai mult ca în lătratul câinelui. / El a venit să pustiască nu să ajute, pentru a cuceri ţara noastră .../ De aceea, ucide-l şi pe maghiarul care-i ţine tovărăşie! / Bea astfel vinul, încât atunci când auzi trompetele / Să poţi bea sânge şi să faci grămezi din cadravrele nemţeşti! sau Neamţ nenorocit / cu picioare de cocor, / cu nas de coţofană; / el fuge de noi, îi e frică de noi, / naţiune nenorocită! sau vezi tu neamţule, vezi raicule, astfel trebuie să ispăşeşti, aşa te bate Dumnezeu, fiu de târfă bestial, trândav şi jefuitor, tâlhar cumplit. Ei, nemţi râioşi, acum umblaţi ţanţoşi! Raicilor lepădături de căţea, acum desigur, vă căraţi sau Nu-l crede pe neamţ, maghiare, / Ori cu ce-ar vrea să te înşele .../ Bătu-l-ar Isus Christos sau Fugi, curuţe, vine neamţul, / Ia te uită ce vierme învăţat ... sau Nenumărate arme ne ameninţă, / Căci neamţul se află printre noi / Şi loveşte cu sete .../Ca un călău sau Dumnezeu să nu îngăduie ca maghiarul / Să fie batjocorit şi pângărit de un asemenea duşman / Respingător cum e neamţul / Să nu îngăduie ca un asemenea popor / Îngâmfat să-i răpească / Veşnica-i reputaţie gloriasă. Cultul acestor tâlhari (vezi Szekfu) a fost amplificat de zeci de alţi scriitori unguri şi maghiarizaţi aşa cum a fost răspândit turanismul, mai târziu. Mecanismul îl descrie Sassi Nagy Lajos: Este necesar să alimentăm de sus acest sentiment naţional, pentru ca pe urmă el să pătrundă de jos întreaga societate, sub forma unei forţe de neînfrânt. Tolnay Lajos în romanele sale germanii sunt numiţi balegă şi gunoi, viermi nenorociţi, lepădături ale omenirii. In romanul Onorabila doamnă baroneasă apare un cântec: Să fie aşa cum a fost înainte! / Atât germanul, / Cât şi croatul şi slovacul / Să-şi scoată pălăria în faţa maghiarului. Tot aici apare şi propoziţia: Dragii de cehi, filozoficii de nemţi şi cămătarii de galiţieni au trebuit să părăsească Ungaria(nn - după dualism). Lingvistul Gardonyi (pe adevăratul lui nume Ziegler) Geza, se dezice de propriu lui popor şi îşi dovedeşte maghiaritatea scriind: Căpătoşenia nemţească este caracterizată şi de literele pe care le folosesc. Scrierea germană şi tiparul german arată de parcă ar fi fost concepute de un oftalmolog nemeric, care nu s-a gândit decât la câştigul său. 99 din o sută de nemţi sunt ochelarişti ... Oare neamţul orbeşte din patrotism sau din prostie Herczeg Ferenc, fiul lui Franz Herzog şi al Luisei Hoffmann în romanul pseudoistoric Păgâni scrie că fii lui Vazul vor readuce vechea lege (nn-păgână) măturând gunoiul străin (nn- germanul creştin) din Ungaria. Poetul Ady Endre, mai rasist decât rasişti de până la el, rodul acestora, îi combate nu numai pe nemaghiari ci şi pe asimilaţi: Aici, în această anticameră a Europei cu atâtea uşi, unde din est şi din vest, din toate părţile, se mătură înăuntru gunoiul, absolut nimic nu este sigur. Stefan cel Sfânt a fost primul nostru, aproape conştient, furnizor de gunoi ... Asemănătoare unei invazii de lăcuste s-a dovedit pentru această sărmană ţară acea rasă a primilor sosiţi care, jefuind şi asociindu-se, îi stă şi azi în cârcă. Când asimilaţii Jeno Kremsner şi Ferenc Herzog au pus în discuţie originea lui Ady, acesta a erupt: Pentru cei îngălaţi şi cei murdari, / Pentru bastarzi şi cei ahtiaţi după podoabe, / Pentru cei pe jumătate morţi, cei cu spume la gură, / Pentru cei care fac pe maghiarii şi pentru mâncătorii de ceaţă, Pentru maghiarii proveniţi din şvabi / Eu nu sunt maghiar? Ideologul noii reocupări maghiare a ţării, Szabo Dezso, scria în 1928: Ea (noua literatură) şi-a dat seama de sutele de mii de lăcuste ale distrugătoarei pofte germane, cum aceştia ... au scos maghiarimea din toate drepturile ei, răpindu-i orice posibilitate de a trăi, forţând-o să iasă de pe pământul ei, dar şi din sufletul ei şi devenind unguri aşa de vehemenţi, încât pot distruge maghiarimea Romancierul şi etnograful rasist Kodolanyi Janos scrie: Slujnica şvăboaică, indiferent dacă o cheamă Resi şi Lesi, este peste măsură de proastă, murdartă şi leneşă. ... Totul mă scârbeşte la şvăboaicele astea . Poetul Babits Miklos exclama în 1933: Există oare un pericol mai mare şi mai vechi blestem pentru maghiari decât germanul? Dordai Lorand, horthist până în 1945 şi comunist după, scria sub pseudonim, în 1939: Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese în cale. Nu va fi îndurare! Voi aprinde noaptea satele valahe. Voi trece prin sabie toată populaţia, voi otrăvi fântânile şi voi ucide până şi copii din leagăn... Voi suprima orice valah şi atunci nu va fi în ardeal decât o singură rasă, cea maghiară, naţia mea, sângele meu! Poetul Hidas Antal scrie: De patru sute de ani te lupţi cu neamţul cel lacom, / dar încă tot n-a terminat de supt sângele tău gros şi bun, / Ungarie. Poetul Horvath Bela, scrie în 1946: Aşa că tremuraţi în faţă mea şvabi idioţi, / În mutrele voastre vomit ciuma. / Eu viu sau mort vă vânez, Ucigaşilor, păgâni băutori de sânge! / ... Îneacă-l pe bastard, omoră diabolicul vierme, / Pe pezevenghiul înfumurat, pe burduhănosul călău! Poetul Illyes Gyula trage un semnal în 1933: Transdanubia se află în cea mai teribilă primejdie ... Marea germană se umflă, asaltând satele maghiare, şi nu mai există nimic care ar putea s-o oprească .... În 1938 concluziona: în trecut maghiarimea a fost o naţiune doar în măsura în care a fost duşmănoasă faţă de germani. Iar în 1945 trage foloasele din acest merit istoric sub naţional-comunism: Eu am fost printre primii care, atunci încă înainte de acapararea puterii de către Hitler am adus vorba despre pericolul german din Transdanubia. De pe atunci am pomenit în repetate rânduri, intuind rădăcinile acestei chestiuni, de expulzarea germanilor . În 1970 Illyes primeşte premiul Herder ! În iulie 1956 Pesti Joszef jubila: Se apropie ora să sărim la beregata lor.... A şvabilor şi evreilor precizează Johann Weidlein în preţioasa sa lucrare Imaginea germanului în literatura ungurească! Ungurul Engel Pal scrie în finalul cărţii Regatul sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526: Nici pe departe, generaţia Mohacs-ului nu a dispărut, ci a rămas vie ideologia ei... Xenofobia ei, părtinirea, iluziile şi narcisismul, au trăit mai departe, de la sfârşitul secolului al XVII-lea, sub forma unui naţionalism virulent, provocând grave desfigurări de conştiinţă şi sociale, servind ca model urii etnice din bazinul carpatic . După trecerere în revistă a liniilor de forţă a culturii ungare făcută cu multă acribie şi reţinere de Johann Weidlein, probabil sentinţa absolută a lui Fabchich Jozsef, preotul catolic al oraşului Raab, pe atunci în întregime german, dintr-o scrisoare către unicatul poet, Kazinczy Ferenc, (1759-831) nu mai miră: Şvabilor cu care ne-am procopsit trebuie să li-se impună cu forţa nume ungureşti. Trebuie să înveţe ungureşte, fie să moară. Octavian Căpățînă agero-stuttgart.de
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 14:03:38 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015