Cum să folosim corect un adjectiv Acum vreo doi ani, în vacanța de vară, am primit un telefon de la un coleg de școală, care m-a rugat să-l ajut într-o problemă delicată. Avea o verișoară, care se angajase la o croitorie, unde, fiindcă era foarte pricepută, devenise un om de încredere și apreciat. M-am bucurat să aud asta, mai ales că în zona noastră nu prea se găseau locuri de muncă, iar a reuși să te angajezi undeva, era o binecuvântare, dar nu am înțeles care era problema delicată la care eu îl puteam ajuta. Dar asta urma să-mi spună…După cum a spus la început, era apreciată de șefii ei, și chiar au recomandat-o patronului pentru un post de CTC-ist. Dar era o mare problemă…! Fiind maghiară și trăind într-o localitate unde majoritatea populației vorbea doar limba maghiară, ea nu vorbea prea bine românește, iar pentru acest post era nevoie de o persoană care, pe lângă a fi foarte pricepută la croitorie, trebuia să poată comunica la fel de bine cu ceilalți.Deci, aici era cheia problemei! Desigur, colegul meu a apelat la mine gândindu-se că pentru mine, care predau limba română și la copii maghiari nu va fi o problemă să o ajut pe verișoara lui.Bineînțeles că așa m-am gândit și eu.Așadar, iată-mă în fața unei provocări la care încă nu știam cum îi voi găsi rezolvarea. Neștiind ce mă așteaptă, îmi amintesc și acum, mi-am făcut un mic plan pe care să-l parcurgem în aproximativ trei luni de zile, atât cât era vacanța de vară. Mi s-a părut destul de greu deoarece până atunci nu am mai fost pusă în situația de a învăța pe cineva limba română altfel decât la școală după o programă și un manual. Iată că a venit și ziua în care ne-am întâlnit pentru prima dată.De la bun început am îndrăgit-o. Și dacă inițial am avut un sentiment de neliniște în legătură cu felul în care voi lucra cu un om matur pe care nu-l pot determina să învețe pentru că nu-i dau nici notă, nici nu are de dat un examen, ei bine, atunci mi-am dat seama că nimic nu poate motiva mai bine pe un om, decât un scop bine stabilit. Așa cum era firesc, am întrebat-o cu ce anume aș putea s-o ajut, dacă există ceva în mod special cu care să începem munca noastră împreună. Cu ocazia asta mi-a mărturisit că își dorește să învețe românește, în primul și-n primul rând, pentru că nu mai vrea să râdă nimeni de ea că nu vorbește corect. Astfel am aflat că nu a înțeles niciodată când, trebuie să spună, de exemplu ,, frumos” sau ,,frumoasă”. Nu știa să facă această diferență, motiv pentru care, fără să mai țin cont de planul pe care-l făcusem în prealabil,am dedus că vom vorbi despre adjectiv. I-am explicat că ,,frumos” este un adjectiv, adică arată o însușire, iar forma lui depinde de substantivul pe care-l însoțește, deoarece Gramatica Academiei, care este forul superior care stabilește regulile în ceea ce privește vorbirea și scrierea, precizează că în limba română, spre deosebire de alte limbi, printre care și limba engleză, germană sau maghiară, adjectivul are (se acordă) întotdeauna, același gen și număr ca și substantivul pe care-l însoțește. Pentru început, însă, ne-am amintit că orice cuvânt care denumește o ființă, un obiect, o plantă, o stare sufletească este un substantiv: om, minge, picior, bucurie, pisică etc. Sau mai simplu: orice cuvânt care se poate număra, este substantiv: un om-doi oameni, o casă-două case etc., iar cuvintele care arată o însușire a unui substantiv sunt adjective. De aceea este foarte important, pentru a vorbi corect, să știm ce gen și număr are substantivul, astfel încât, și adjectivul care-l însoțețește să fie la fel : De exemplu vom spune : băiat ( masculin, singular) frumos/ băieți( masculin, plural) frumoși Fată ( feminin, singular) frumoasă/ fete ( feminin, plural) frumoase. Scaun ( neutru, singular )frumos / scaune (neutru, plural) frumoase. Conform exemplelor, substantivul are: • Două numere:- singular ( sg.) : băiat, fată, scaun - plural ( pl.) : băieți, fete, scaune • Trei genuri: - masculin –băiat - Feminin-: fată - Neutru : scaun În această situație trebuie făcute două observații importante: 1. La genul masculin/ neutru, nr singular, adjectivul nu suferă nicio modificare față de forma de dicționar; 2. La genul feminin-sg./pl, respectiv la genul masculin/ neutru-pl, adjectivul are aceeași terminație ca și substantivul. Pentru a fi sigură că a înțeles, i-am cerut să realizeze acordul corect între fiecare dintre substantivele următoare și adjectivele: plăcut, trist, minunat, murdar –singular și plural, după exemplul dat: Substantive: animal, știre, copac, culoare, viață, copil, veveriță, suflet, câine. Dar asta nu este suficient, a ști întotdeauna cum să faci acordul corect necesită mult exercițiu și în același timp multă atenție, de aceea i-am sugerat că : - este foarte important, la început, până când devine un automatism, să observe cu atenție terminația substantivului, pentru a face acordul corect al adjectivului. - iar pentru a-și însuși cât mai repede aceste noțiuni, să asculte felul în care vorbesc ceilalți și chiar să urmărească emisiuni la televizor în limba română. Fiind prima noastră întâlnire, m-am oprit la a-i spune doar atât despre adjective, deși mai sunt câteva aspecte importante de precizat referitoare la acele câteva adjective care nu-și schimbă întotdeauna forma în funcție de gen și număr, acestea spunem că sunt invariabile sau variabile cu două/trei terminații. Poate că n-ar fi rău, dacă am alcătui împreună o listă cu aceste adjective, așa că, te invit să contribui și tu la construirea acesteia, pentru a veni în sprijinul celor care nu știu întotdeauna să le folosească corect în comunicare. Te rog, să te gândești la un adjectiv care nu-și schimbă forma întotdeauna în funcție de genul și numărul substantivului și să-l scrii în comentariu de mai jos, iar eu voi avea grijă să le adun într-o listă, pe care să o oferim celor care au nevoie. Hai că încep chiar eu: mare sg-(fem, masc) : clădire mare/ câine mare pl-(fem, masc) : clădiri mari/ câini mari
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 18:45:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015