DECLARAŢIE POLITICĂ Un Cod pentru potolirea „câinelui de pază” al democraţiei! Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor deputaţi, „Presa este câinele de pază al democraţiei” – stricto-senso înseamnă că democraţia ar exista doar de „gura” presei. Dacă nu ar fi presa, nu şi-ar mai face politicienii griji că se fac de ruşine, că se dau de gol, etc., şi şi-ar face „de cap” fără limite. Aşa însă, avem noroc cu presa, deoarece unii dintre politicieni ar face orice pentru a nu-şi strica reputaţia şi imaginea, din cauza orgoliului lor imens. „Presa este a patra putere în stat” – o sintagmă referitoare cam tot la acelaşi lucru. Presa conduce statul, presa informează oamenii! Chiar daca un lucru nu ar fi adevărat iniţial, el devine „adevărat” odată ce apare în presă. Credeţi că cineva vrea să apară la televiziune cu toate „minunăţiile” pe care le face? Nu. Exclus. Dacă nu vrea acest lucru, singurele soluţii sunt să şantajeze sau să linguşească presa. Ambele ipostaze sunt însă înjositoare, dar măcar populaţia nu află ce face un om politic pe lângă atribuţiile de serviciu. Cam astfel explică cum stă treaba cu presa şi politica un bloger care se semnează, sugestiv, „cornculapte”. În mare măsură, omul are dreptate, având în vedere contextul actual socio-economic, cu reverberaţii adânci întipărite şi în mediul politic, dar şi al funcţionării mass media autohtone. Persistenţa actualului guvern în a demonstra că se poate pune „pumnul în gură” oricui are o altă părere decât cea „oficială” este demnă de dispreţ. Nici măcar pe vremea guvernelor Boc nu am asistat la o asemenea opresiune. Măcar ăia s-au dovedit a fi fost cinstiţi: au spus că taie veniturile oamenilor, le-au tăiat, au spus că e criză, s-au plâns public, dar au acţionat ca atare. Şi pe faţă! Mai mult, nu au avut nici o treabă cu presa, deşi erau înjuraţi şi terfeliţi ca la uşa cortului de ziare şi televiziuni... Onor guvernul Ponta însă a scotocit site-urile în lung şi-n lat pentru a găsi o chichiţă juridică viabilă, ca nu cumva să i se impute că nu ar fi supus noul Cod al insolvenţei unei dezbateri publice fireşti, care ar fi modificat din temelii acest document discriminatoriu. Astfel, peste noapte şi fără somaţie s-a purces la introducerea celor două articole care au drept rol reducerea presei la tăcere (81 şi 348) în deja celebrul document de stat. Dar, ca tot omul din popor, s-ar putea ca Ponta chiar să nu aibă nicio vină în toată tărăşenia asta. Poate vreun consilier a vrut să se răzbune pe ceva sau pe cineva…, pentru că dacă sesiza uşor, la o simplă citire, caracterul retroactiv al belicosului Cod, juristul şi procurorul din …domnia sa s-ar fi răzvrătit cu siguranţă, şi ar fi ordonat urgent o adnotare acolo, vis-a-vis de neprofesionalismul exprimării! Sau nu… Una peste alta, este sesizabil de la distanţă faptul că setea de putere şi răzbunare capătă în România anului de graţie 2013 cote alarmante, duse la extrem, tocmai de cei care nu demult strigau „hoţii, hoţii!”. Vedem astfel că proverbiala apostrofare de odinioară „ciocu-mic că suntem la putere!” nu şi-a pierdut deloc din valenţele-i „democratice”, care pavoazează bunele intenţii ale guvernanţilor. De altfel, parlamentarii PP-DD au depus prima moţiune simplă din această sesiune parlamentară pe tema Ordonanţei de Urgenţă care pune, prin noul Cod al insolvenţei, „botniţă” presei neaservite, intitulată „Opriţi instituţionalizarea inchiziţiei audiovizualului şi manipularea democraţiei”. Cu toate că mulţi parlamentari din USL s-au exprimat, chiar şi public, împotriva acestui document discriminatoriu emanat de Guvernul Ponta, este de urmărit câţi dintre ei vor vota astăzi în favoarea moţiunii simple, respectiv împotriva acestei OUG date cu dedicaţie. Este intolerabil ca unei societăţi de transport, de exemplu, să nu i se retragă licenţa care-i permite desfăşurarea activităţii, iar unei firme care administrează o televiziune, aflată în exact aceeaşi situaţie, să i se pună efectiv lacăt! Până când raţiunea le va însenina gândurile, nu ne rămâne decât să protestăm cu tărie faţă de practicile actualului guvern, care îşi permite să transforme jurnaliştii în „haite de câini care muşcă democraţia prin impunerea dorinţelor, intereselor, mereu ascendente, ale stăpânilor” (Al. Forin Ţene), pentru că ne dorim ca vocea noastră şi a oamenilor de bună credinţă să se audă şi în viitor fără distorsiuni malefice! Iar dacă vrem să citim invers „cod”, atunci ajungem la termenul englezesc „doc”, care tot câine înseamnă. Să vedem dacă de-acum încolo democraţia din România va mai fi păzită de cineva… Deputat PP-DD de Brăila, 22 octombrie 2013 MARIOARA NISTOR
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 11:49:47 +0000